corn
CORN (ebr. qeren;
gr. keras).
1. Folosit în sens literal referitor la
coarnele de berbec (Geneza 22:13; Daniel
8:3), de ţap (Daniel 8:5) şi de bou sălbatic (ebr. re’em, Deuteronom
33:17; Psalmul 22:21; 92:10). Era folosit ca recipient pentru uleiul folosit
pentru ceremonialul ungerii (1 Samuel 16:1, 13; 1 Împăraţi 1:39). Cornul de
berbec (qeren hayyobel) era folosit şi ca *instrument muzical (Iosua 6:5; cf. 1 Cronici 25:5).
2. Protuberanţele în formă de corn aflate
la cele patru colţuri ale *altarelor din cortul întâlnirii şi din Templu; un
asemenea altar a fost găsit la Meghido. Sângele jertfei era stropit pe coarnele
altarului (Exod 29:12; Levitic 4:7,18, etc.) şi ele erau considerate ca un loc
de refugiu (vezi soarta lui Adonia şi Ioab, 1 Împăraţi 1:50 ş.urm.; 2:28
ş.urm.).
3. Coarnele simbolizau puterea, în
acţiunea profetică a lui Zedechia (1 Împăraţi 22:11) şi în vedenia lui Zaharia
(Zaharia 1:18 ş.urm.) şi cuvântul este folosit adesea cu sens metaforic în
scrierile poetice. Dumnezeu înalţă cornul celui neprihănit dar retează cornul
celui rău (Psalmul 75:10 ş.urm., etc.). El a făcut să înmugurească cornul lui
David (Psalmul 132:17; cf. Ezechiel 29:21). Ni se spune că El este „cornul
mântuirii mele" (2 Samuel 22:3; Psalmul 18:2; cf. Luca 1:69), dar aceasta
poate fi o metaforă bazată pe coarnele *altarului, ca un loc de ispăşire. În
Amos 6:13, în loc de „coarne" (în trad. rom. „putere") ar trebui să
citim Carnaim, numele unei localităţi.
4. În sensul apocaliptic din Daniel 7 şi
8, şi în Apocalipsa 13 şi 17, coarnele făpturilor din vedenii reprezintă
domnitori individuali din fiecare imperiu mondial.
5. Pentru „corn cu cerneală"
(„călimară"), vezi *SCRISUL.
J.B.Tr.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu