Corint


CORINT . Cetate în Grecia, la extremitatea de V al istmului dintre Grecia centrală şi Pelopones, deţinând controlul asupra căilor comerciale dintre N Greciei şi Pelopones şi prin istm. Istmul era deosebit de important deoarece o mare parte a mărfurilor traversau istmul, în loc să ocolească promontoriile furtunoase din partea de S a Peloponesului. Existau două porturi: Lechaeum, la 2,5 km V în Golful Corint, legat de cetate prin ziduri lungi; şi Chencrea, la 14 km E, în Golful Şaronic. Corintul a devenit astfel un înfloritor centru comercial, şi industrial, îndeosebi în domeniul ceramicii. Oraşul este dominat de Acrocorint (566 m), un platou stâncos abrupt pe care se află Acropolisul, care în vremurile antice conţinea, printre altele, un templu al Afroditei - zeiţa dragostei - a cărei slujire a dat naştere la imoralitatea proverbială a cetăţii, cunoscută încă de pe vremea lui Aristofan (Strabo, 378; Athenaeus, 573).

Din secolul al 4-lea şi până în 196 î.Cr. Corintul a fost sub stăpânirea macedonienilor; dar în anul acela a fost eliberat, împreună cu restul Greciei, de către T. Quinctius Flaminius şi s-a alăturat Ligii Aheene. După o perioadă de opoziţie faţă de Roma şi de revoluţie socială în timpul dictatorului Critolaus, în anul 146 î.Cr. cetatea a fost rasă de pe faţa pământului de către consulul L. Mummius iar locuitorii ei au fost vânduţi sclavi.

În anul 46 î.Cr. Corintul a fost reconstruit de Cezar şi a început să-şi recapete prosperitatea. Cezar August l-a făcut capitala provinciei noi Ahaia, detaşată de Macedonia şi condusă de un guvernator proconsular separat.

Şederea de 18 luni a lui Pavel în Corint, în timpul celei de-a doua călătorii misionare (Faptele Apostolilor 18:1-18) a fost datată pe baza unei inscripţii din Delfi care arată că Gallio a fost instalat ca proconsul la Corint în anul 51 sau 52 d.Cr. (Faptele Apostolilor 18:12-17; *PAVEL, secţiunea II). Bema sau scaunul lui de judecată (Faptele Apostolilor 18:12) a fost identificat de asemenea, la fel ca şi macellum sau piaţa de carne (1 Corinteni 10:25). O inscripţie din apropierea teatrului menţionează un edil pe nume *Erastus, care ar putea fi vistiernicul menţionat în Romani 16:23.

BIBLIOGRAFIE
Strabo, 378-382; Pausanias, 2. 1-4; Athenaeus, 573; Corinth I-VIII (Princeton University Press), începând din 1951; EBr, s.v. „Corinth" (cu bibliografia mai veche); Rapoarte anuale de excavaţii, începând din 1896 în AJA, JHS, Hesperia; J. G. O’Neill, Ancient Corinth, 1930; H. G. Payne, Necrocorinthia, 1931; H. J. Cadbury, JBL 53, 1934, p. 134 ş.urm.; O. Broneer, BA 14, 1951, p. 78 ş.urm. Fotografii de calitate bună pot fi văzute în A. A. M. van der Heyden şi H. H. Scullard, Atlas of the Classical World, 1959, p. 43 ş.urm.

J.H.H.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: