compasiune



COMPASIUNE. În Biblie, compasiunea este atât o calitate divină cât şi o calitate umană. În RSV cuvântul acesta este folosit pentru a traduce termenii evr. hamal şi rahamim, care în AV sunt redaţi mai frecvent „milă" sau „cruţare" şi „îndurare" sau „milostivire". Astfel, compasiunea, mila şi îndurarea pot fi considerate sinonime. În NT cuvintele cele mai frecvente sunt eleeo (şi formele înrudite), tradus „a avea compasiue", „a avea îndurare" şi „a avea milă", sau eleos, care este tradus întotdeauna „îndurare". Cuvântul oikteiro este întâlnit de două ori şi este tradus „a avea compasiune" („a avea milă"), iar oiktirmon apare de trei ori cu sensul de „îndurător" sau „milostiv".

Profeţii şi alţi oameni ai lui Dumnezeu au fost conştienţi de minunea *îndurării lui Dumnezeu faţă de oamenii păcătoşi. Ei au spus că orice om care a simţit (experimentat) îndurarea lui Dumnezeu va simţi că este de datoria sa să aibă compasiune faţă de semeni, în special faţă de „orfani, văduve şi străini" (aceştia sunt menţionaţi împreună frecvent în Deuteronom 10:18; 14:29; 16:11; 24:19; Ieremia 22:3; etc.) cât şi faţă de cei *săraci şi nenorociţi (Psalmul 146:9; Iov 6:14; Proverbe 19:17; Zaharia 7:9-10; Mica 6:8). Din referirile frecvente din Deuteronom reiese clar că Dumnezeu aşteaptă ca poporul Său să dea dovadă de compasiune nu numai faţă de evrei ci şi faţă de străinii care locuiesc în mijlocul lor. Din învăţătura Domnului nostru Isus Cristos, în special din pilda Samariteanului milostiv (Luca 10), este clar că ucenicii Lui trebuie să dea dovadă de compasiune faţă de oricine are nevoie de ajutorul lor. Compasiunea ar trebui să fie imparţială şi ar trebui să se exprime în fapte (1 Ioan 3:17); s-ar putea să ceară sacrificiu personal.

J.W.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: