colonie
COLONIE. O aşezare
locuită de cetăţeni romani stabiliţi în teritorii străine care se bucurau de
autoguvernare. Obiectivul era uneori strategic; în cele mai multe cazuri
colonia era constituită pentru reabilitarea veteranilor sau a celor fără lucru
şi probabil că niciodată nu a avut ca scop romanizarea economică sau culturală.
În Orient, coloniile erau rare şi erau compuse adesea din cetăţeni romani care
vorbeau limba greacă. Obiceiul s-a extins prin conferirea statutului de colonie
unor republici greceşti, pentru motive onorifice. Mândria cetăţii Filipi de a
fi colonie romană (Faptele Apostolilor 16:12) probabil că a fost ieşită din
comun întrucât nici una dintre celelalte colonii menţionate în NT nu este
menţionată cu acest titlu (Corint, Siracuza, Troa, Antiohia Pisidiei, Listra,
Ptolomeias şi poate Iconia). Un loc proeminent în afacerile celor mai multe
state străine 9 ocupa asociaţia (convenţia) cetăţenilor romani care locuiau în
localitatea respectivă. „Oaspeţii din Roma" la Ierusalim (Faptele
Apostolilor 2:10) constituie un asemenea exemplu.
BIBLIOGRAFIE
A. H. M. Jones, The Greek City from Alexander to
Justinian, 1940, p. 61-84; A. N. Sherwin-White, The Roman Citizenship,
1973; B. Levick, Roman Coloniei in Southern Asia Minor, 1967.
E.A.J.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu