colonie



COLONIE. O aşezare locuită de cetăţeni romani stabiliţi în teritorii străine care se bucurau de autoguvernare. Obiectivul era uneori strategic; în cele mai multe cazuri colonia era constituită pentru reabilitarea veteranilor sau a celor fără lucru şi probabil că niciodată nu a avut ca scop romanizarea economică sau culturală. În Orient, coloniile erau rare şi erau compuse adesea din cetăţeni romani care vorbeau limba greacă. Obiceiul s-a extins prin conferirea statutului de colonie unor republici greceşti, pentru motive onorifice. Mândria cetăţii Filipi de a fi colonie romană (Faptele Apostolilor 16:12) probabil că a fost ieşită din comun întrucât nici una dintre celelalte colonii menţionate în NT nu este menţionată cu acest titlu (Corint, Siracuza, Troa, Antiohia Pisidiei, Listra, Ptolomeias şi poate Iconia). Un loc proeminent în afacerile celor mai multe state străine 9 ocupa asociaţia (convenţia) cetăţenilor romani care locuiau în localitatea respectivă. „Oaspeţii din Roma" la Ierusalim (Faptele Apostolilor 2:10) constituie un asemenea exemplu.

BIBLIOGRAFIE
A. H. M. Jones, The Greek City from Alexander to Justinian, 1940, p. 61-84; A. N. Sherwin-White, The Roman Citizenship, 1973; B. Levick, Roman Coloniei in Southern Asia Minor, 1967.

E.A.J.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: