coborâre în Hades (iad)
COBORÂRE ÎN HADES (IAD).
Deşi doctrina coborârii lui Cristos în iad este întipărită puternic în
credeurile creştine vechi (apare pentru prima dată în formularele ariene din
secolul al 4-lea); locul acesteia în Scriptură este de fapt periferic.
Coborârea în iad este menţionată explicit probabil de două ori (1 Petru 3:19;
4:6) şi ar putea exista o referire indirectă în alte două locuri (Faptele Apostolilor
2:27 şi Romani 10:7), unde este sugerată prin re-interpretarea unor pasaje din
VT - Psalmul 16 în cazul din Faptele, şi Deuteronom 30. Cu privire la Efeseni
4:9 ş.urm. este îndoielnic dacă avem dreptul să susţinem că acest pasaj este o
referire la descensus ad inferos, întrucât sensul general în aceste
versete poate fi înţeles cel mai bine ca o paralelă la pasajul „kenotic"
din Filipeni 2:5-11.
Referirile din cele două pasaje ale lui Petru sunt mai
directe, dar nu sunt nicidecum mai clare. Contextul primului text (1 Petru
3:19) este legat de suferinţa lui Cristos (al cărei punct culminant a fost
moartea) şi suferinţa congruentă a creştinului. După patimile Sale, pe când era
„în duh" (pneumati) Domnul a „propovăduit" (termenul tehnic
este ekeryxen) *„duhurilor din închisoare". Fiind biruitor şi nu
biruit, Cristos a proclamat triumful Său (keryssein trebuie deosebit de euangelizein,
4:6) la toţi.
În 1 Petru 4:6 ideea propovăduirii veştii bune la „cei
morţi" se naşte din gândul durerii şi gloriei faptului de a fi mort faţă
de păcat. Lucrul acesta, spune Petru, poate implica suferinţa pentru Cristos,
la fel cum Cristos a suferit pentru noi (4:1 ş.urm). Aceasta este Evanghelia
care i-a judecat pe „cei morţi" şi le-a dat prilejul să aibă parte de
viaţa eternă a lui Dumnezeu (v. 6). Lucrul acesta s-ar putea referi foarte bine
şi la creştinii care au auzit Evanghelia atunci când erau în viaţă şi au murit
înainte de întoarcerea Domnului (aşa interpretează Selwyn, Stibbs şi Dalton).
Alţii interpretează expresia „cei morţi" ca referindu-se la cei care sunt
morţi spiritual; o a treia concepţie face legătura între acest verset şi 3:19,
considerând că este o altă referire la „duhurile din închisoare", în cazul
acesta ideea de judecată (= moarte, aici) este subordonată celei de viaţă
(plinătatea vieţii lui Dumnezeu, indicată de zosi, în opoziţie cu viaţa
trecătoare a omului, subînţeleasă în 4:2 în verbul bioo, care este
tradus în mod asemănător).
Intervalul dintre moartea şi învierea lui Isus nu poate fi
considerat lipsit de importanţă. Indiferent dacă Petru s-a referit sau nu la
acest lucru în cele două pasaje, evenimentul despre care creştinii susţin că a
avut loc în acest interval este mai mult o problemă de teologie decât de
cronologie. În cazul acesta semnificaţia devine mai importantă decât
modalitatea şi putem înţelege descensus ca o parte a activităţii
triumfătoare a lui Cristos, care este Domnul atât peste iad cât şi peste rai
(cf. Apocalipsa 1:8 şi Filipeni 2:10) şi în felul acesta completează
participarea Sa în orice domeniu imaginabil al experienţei.
BIBLIOGRAFIE
Vezi comentariile despre 1 Petru, în special cele de E. G.
Selwyn, 1946; A. M. Stibbs, 1959; J. N. D. Kelly, 1969; E. Best, 1971. Vezi de
asemenea C. E. B. Cranfield, ExpT 69, 1957-8, p. 369-372; W. J. Dalton, Christ’s
Proclamation to the Spirits, 1965.
S.S.S.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu