coborâre în Hades (iad)



COBORÂRE ÎN HADES (IAD). Deşi doctrina coborârii lui Cristos în iad este întipărită puternic în credeurile creştine vechi (apare pentru prima dată în formularele ariene din secolul al 4-lea); locul acesteia în Scriptură este de fapt periferic. Coborârea în iad este menţionată explicit probabil de două ori (1 Petru 3:19; 4:6) şi ar putea exista o referire indirectă în alte două locuri (Faptele Apostolilor 2:27 şi Romani 10:7), unde este sugerată prin re-interpretarea unor pasaje din VT - Psalmul 16 în cazul din Faptele, şi Deuteronom 30. Cu privire la Efeseni 4:9 ş.urm. este îndoielnic dacă avem dreptul să susţinem că acest pasaj este o referire la descensus ad inferos, întrucât sensul general în aceste versete poate fi înţeles cel mai bine ca o paralelă la pasajul „kenotic" din Filipeni 2:5-11.

Referirile din cele două pasaje ale lui Petru sunt mai directe, dar nu sunt nicidecum mai clare. Contextul primului text (1 Petru 3:19) este legat de suferinţa lui Cristos (al cărei punct culminant a fost moartea) şi suferinţa congruentă a creştinului. După patimile Sale, pe când era „în duh" (pneumati) Domnul a „propovăduit" (termenul tehnic este ekeryxen) *„duhurilor din închisoare". Fiind biruitor şi nu biruit, Cristos a proclamat triumful Său (keryssein trebuie deosebit de euangelizein, 4:6) la toţi.

În 1 Petru 4:6 ideea propovăduirii veştii bune la „cei morţi" se naşte din gândul durerii şi gloriei faptului de a fi mort faţă de păcat. Lucrul acesta, spune Petru, poate implica suferinţa pentru Cristos, la fel cum Cristos a suferit pentru noi (4:1 ş.urm). Aceasta este Evanghelia care i-a judecat pe „cei morţi" şi le-a dat prilejul să aibă parte de viaţa eternă a lui Dumnezeu (v. 6). Lucrul acesta s-ar putea referi foarte bine şi la creştinii care au auzit Evanghelia atunci când erau în viaţă şi au murit înainte de întoarcerea Domnului (aşa interpretează Selwyn, Stibbs şi Dalton). Alţii interpretează expresia „cei morţi" ca referindu-se la cei care sunt morţi spiritual; o a treia concepţie face legătura între acest verset şi 3:19, considerând că este o altă referire la „duhurile din închisoare", în cazul acesta ideea de judecată (= moarte, aici) este subordonată celei de viaţă (plinătatea vieţii lui Dumnezeu, indicată de zosi, în opoziţie cu viaţa trecătoare a omului, subînţeleasă în 4:2 în verbul bioo, care este tradus în mod asemănător).

Intervalul dintre moartea şi învierea lui Isus nu poate fi considerat lipsit de importanţă. Indiferent dacă Petru s-a referit sau nu la acest lucru în cele două pasaje, evenimentul despre care creştinii susţin că a avut loc în acest interval este mai mult o problemă de teologie decât de cronologie. În cazul acesta semnificaţia devine mai importantă decât modalitatea şi putem înţelege descensus ca o parte a activităţii triumfătoare a lui Cristos, care este Domnul atât peste iad cât şi peste rai (cf. Apocalipsa 1:8 şi Filipeni 2:10) şi în felul acesta completează participarea Sa în orice domeniu imaginabil al experienţei.

BIBLIOGRAFIE
Vezi comentariile despre 1 Petru, în special cele de E. G. Selwyn, 1946; A. M. Stibbs, 1959; J. N. D. Kelly, 1969; E. Best, 1971. Vezi de asemenea C. E. B. Cranfield, ExpT 69, 1957-8, p. 369-372; W. J. Dalton, Christ’s Proclamation to the Spirits, 1965.

S.S.S.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: