citate (în Noul Testament)



CITATE (ÎN NOUL TESTAMENT). În NT există aprox. 250 de citate directe din VT. Dacă adăugăm la acestea citatele indirecte sau citatele parţiale şi referirile, totalul depăşeşte 1.000. Cartea Apocalipsa, de ex. nu are citate, dar este întreţesută cu referiri la texte din VT. Importanţa VT, indicată prin folosirea citatelor, este subliniată prin formule introductive: a zice „Scriptura spune" este echivalent cu a zice: „Dumnezeu spune" (de ex. Matei 19:4); expresia „ca să se împlinească" (de ex. Matei 2:15) indică o relaţie esenţială dintre mesajul lui Dumnezeu în vechiul legământ şi în cel nou (cf. Ellis, Prophecy, p. 148 ş.urm., 165-169; idem. Paul, p. 22-25).

Unele citate sunt luate dintr-un Targum al VT (Romani 12:19) sau din chiar textul ebraic (Romani 11:35; 1 Corinteni 3:19). Totuşi, aşa cum ar fi de aşteptat într-un document gr. scris pentru cititori gr., marea majoritate a citatelor sunt luate din LXX, cu diferite grade de exactitate. (Deşi este datat textual, manualul lui Turpie continuă să fie folositor pentru clasificarea şi compararea textelor gr. şi ebr.) Inexactităţile întâlnite arată lipsa de interes (şi nu deficienţe de memorare) a scriitorilor biblici pentru exactitatea verbală: sensul cuvintelor este important şi nu cuvintele în sine.

Într-un număr mare de cazuri, traduceri diferite sunt alese în mod deliberat, ad hoc sau din alte traduceri cunoscute, pentru a scoate în relief „împlinirea" aşa cum a fost văzută de scriitorul NT (de ex. 1 Corinteni 15:54 ş.urm.). În urma folosirii lui la Qumran, acest proces este cunoscut sub numele de midrash pesher şi constă în combinarea comentariului cu citatul pentru a da o aplicaţie escatologică actuală. K. Stendahl a arătat afinitatea acestei metode hermeneutice în Evanghelia după Matei cu practicile din comunitatea de la Qumran; metoda este întâlnită şi în altă parte în NT (vezi Ellis, Prophecy). Este posibil ca traducerile interpretative să nu aparţină scriitorului NT. Rendel Harris sugerează că la baza unor citate din NT stă o scriere precanonică, „cartea mărturiei", o colecţie de pasaje din VT selectate, combinate (de ex. Marcu 1:2 ş.urm.) şi interpretate, colecţie elaborată în parte în comunitatea creştină primară pentru scopuri apologetice. Deşi C. H. Dodd a sugerat unele modificări ale acestei teorii, prezenţa acestor testimoniu printre Sulurile de la Marea Moartă arată că obiceiul nu era necunoscut şi confirmă, într-o oarecare măsură, speculaţia lui Harris. De asemenea, este probabil că unele dintre aceste parafrazări îşi au originea în învăţăturile profeţilor creştini din biserica primară (Ellis, Paul, p. 107-112; idem, Prophecy, p. 130-138, 182-187, 224-229). Astfel, problema variaţiilor textuale indică problema mai importantă a interpretării şi aplicării VT de către NT.

Deseori pasajele din VT sunt aplicate într-un sens diferit de înţelesul istoric original. Referirea lui Osea la Exodul lui Israel este „împlinită" în întoarcerea copilului Isus din Egipt (Matei 2:15). O serie de pasaje care se referă în mod istoric la Israel sunt aplicate în NT la biserică (de ex. Romani 8:36; Efeseni 4:8). Un pasaj care se referă la Solomon, regele Israelului, este aplicat atât la Cristos (Evrei 1:5) cât şi la biserică (2 Corinteni 6:18). Justificarea folosirii în acest mod pare să fie (1) corespondenţa tipologică dintre Heilsgeschichte din VT şi împlinirea „contemporană" în Isus Cristos; (2) ideea semitică de solidaritate comună potrivit căreia regele lui Israel şi Israelul, Cristos (adevăratul rege al lui Israel) şi „trupul lui Cristos", se află într-o relaţie realistă; şi (3) convingerea că biserica este adevăratul Israel şi, prin urmare, moştenitoarea promisiunilor şi obiectul profeţiilor. În timp ce subiectul citatelor din NT cuprinde practic toate problemele doctrinare, accentul este pus întotdeauna pe împlinirile mesianice sau în era mesianică. Uneori aplicarea citatelor depinde de contextul mai larg din VT (de ex. Faptele Apostolilor 8:49 ş.urm.); asemenea citate „indicatoare" se poate să fi fost menite să atragă atenţia cititorului la o temă sau la un subiect mai larg (Dodd, p. 126).

O serie de citate apar în tipare expozitive similare, într-o măsură oarecare, cu cele întâlnite la Filon (cf. Borgen), scrierile de la Qumran şi cele rabinice (cf. Ellis, Prophecy, p. 147-236). Un asemenea tipar începe cu un citat din VT (sau un sumar al acestuia) urmat de un comentariu, incluzând uneori o pildă şi/sau citate sprijinitoare, şi se încheie cu un citat final (Matei 21:33-46; 1 Corinteni 1:18-31; Galateni 4:21-5:1; Evrei 10:5-39; 2 Petru 3:5-13; cf. Faptele Apostolilor 13:17-41). Se poate ca unele testimonia să constituie fragmente extrase din asemenea expuneri. Sunt întâlnite şi citate din alte surse decât VT. Efeseni 5:14 (cf. 1 Corinteni 15:45b; 1 Timotei 5:18b) se poate să fie un fragment dintr-o cântare sau prorocie creştină primară; Iuda 14 este luat din cartea pseudoepigrafică a lui Enoh; iar Faptele Apostolilor 17:28 este un citat dintr-un scriitor păgân.

BIBLIOGRAFIE
D. L. Baker, Two Testaments, One Bible, 1976; R. Bloch, „Midrash", în Approaches to Ancient Judaism, ed. W. S. Green, 1978; P. Borgen, Bread from Heaven, 1965; C. H. Dodd, According to the Scriptures, 1953; E. E. Ellis, Paul’s Use of the Old Testament, 1957; idem, Prophecy and Hermeneutic, 1978; idem, în The Jewish People in the First Century, ed. M de Jonge, 2, ii, 1979; R. T. France, Jesus and the Old Testament, 1971; L. Goppelt, TYPOS, 1969 (E.T. 1979); J. R. Harris, Testimonies, 2 vol., 1916, 1920; L. Hartman, Prophecy Interpreted, 1966; B. Lindars, New Testament Apologetic, 1961; R. L. Longenecker, Biblical Exegesis in the Apostolic Period, 1975; H. M. Shires, Finding the Old Testament in the New, 1974; K. Stendahl, The School of St. Matthew, 1969; D. M. Turpie, The Old Testament in the New, 1868.

E.E.E.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: