Chitim



CHITIM. Unul dintre fiii lui Iavan (Geneza 10:4 = 1 Cronici 1:7; ebr. kittim) ai cărui urmaşi s-au stabilit în insula Cipru, unde numele lor a fost dat localităţii Kition (denumită în prezent Larnaka), care este menţionată în inscripţiile feniciene prin kt sau kty. Ei făceau comerţ pe mare (Numeri 24:24) şi numele se pare că se referea la toată insula Cipru (Isaia 23:1, 12) şi într-un sens mai general la zonele de coastă şi la insulele din E Mediteranei (‘iyye kittiyyim: Ieremia 2:10; Ezechiel 27:6). Nişte documente din cca. 600 î.Cr., de la Arad, se referă la ktym, probabil mercenari, mai ales greci, din insule şi din zona de coastă. În a patra vedenie a lui Daniel, care probabil se ocupă de perioada de la Cirus până la Antiochus Epiphanes, eşecul acestuia de a cuceri Egiptul, datorită intervenţiei Romei, este probabil menţionat în 11:30, unde „corăbiile din Chitim" trebuie să fie Roma. Autorul probabil că a văzut în intervenţia Romei împlinirea textului din Numeri 24:24 unde Vulg. traduce Chitim cu „Italia" (la fel şi în Daniel 11:30), iar Targumul Onkelos traduce „romanii". Numele apare în Sulurile de la Marea Moartă, unde probabil că se referă tot la Roma, fiind folosit, de exemplu, în comentariul cărţii lui Habacuc ca o interpretare a „caldeilor" menţionaţi de acel profet (Habacuc 1:6).

BIBLIOGRAFIE
A. Lemaire, Inscriptions hébraiques, 1, 1977, p. 156; Y. Yadin, The Scroll of the War of the Sons of Light Against the Sons of Darkness, 1962, p. 22-26.

T.C.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: