Chedar



CHEDAR. (ebr. qedar, probabil „negru", „oacheş").

1. Un fiu al lui Ismael (Geneza 25:13; 1 Cronici 1:29), strămoşul tribului cu acelaşi nume.

2. Un trib de nomazi din deşertul siro-arab, migrând din Palestina până în Mesopotamia. În secolul al 8-lea î.Cr. era cunoscut în S Babilonului (I. Eph‘al, JAOS 94, 1974, p. 112) şi Isaia a profeţit căderea lor (Isaia 21:16-17). Ei au avut „sate" (Isaia 42:11), care se poate să fi fost simple tabere temporare (H. M. Orlinsky, JAOS 59, 1939, p. 22 ş.urm.) şi locuiau în corturi negre (Cântarea Cântărilor 1:5). Întrucât aveau turme mari (Isaia 60:7), făceau comerţ cu Tirul (Ezechiel 27:21). Din punct de vedere geografic, Chitim (Cipru) situat la V, în Marea Mediterană, şi Chedar, situat la E, în deşert, erau ca doi poli opuşi (Ieremia 2:10). Un psalmist (Psalmul 120:5) a considerat că a locui printre chedariţi era ca un exil printre barbari.

Alături de alte triburi arabe, Nebaiot, etc., chedariţii au avut ciocniri cu Asurbanipal în secolul al 7-lea î.Cr. (M- Weippert, Welt des Orients 7, 1973-74, p. 67). De asemenea, ei au fost atacaţi de Nebucadneţar II, regele Babilonului, în 599 î.Cr. (cf. D. J. Wiseman, Chronicles of Chaldaean Kings, 1956, p. 32), aşa cum a profeţit Ieremia (Ieremia 49:28). În perioada persană, o dinastie de regi ai Chedarului a deţinut controlul asupra drumului terestru de importanţă majoră care ducea din Palestina în Egipt şi aceştia erau consideraţi de împăraţii persani păzitori ai acestor drumuri. Un asemenea rege a fost *Gheşem (Gashmu) - oponentul lui Neemia (Ne. 6:1-2, 6) - al cărui fiu Qaynu poartă titlul „Regele Chedarului" pe un vas de argint dintr-un templu din delta E a Nilului. În privinţa acestor regi, vezi I. Rabinowitz, JNES 15, 1956, p. 1-9, pl. 7; W. J. Dumbrell, BASOR 203, 1971, p. 33-44; A. Lemaire, RB 81, 1974, p. 63-72.

J.D.D.
K.A.K.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: