cartea Estera



CARTEA ESTERA. Această carte ne povesteşte cum *Estera, o evreică, a devenit soţia regelui persan şi a reuşit să prevină masacrul general al evreilor din Imperiul Persan.

I. Schiţa conţinutului

a. 1:1-22 Ahaşveroş o detronează pe soţia sa, Vasti, pentru că a refuzat să se prezinte la banchetul lui.

b. 2:1-18 Estera, verişoara lui Mardoheu, o evreică, este aleasă în locul lui Vasti.

c. 2:19-23 Mardoheu îi relatează Esterei despre un complot pentru asasinarea regelui.

d. 3:1-15 Mardoheu refuză să se închine înaintea lui Haman, favoritul regelui, şi în urma acestui fapt Mardoheu plănuieşte masacrarea evreilor la o dată stabilită.

e. 4:1-17 Mardoheu o înduplecă pe Estera să intervină la rege.

f. 5:1-14 Estera îl invită pe rege şi pe Haman la un banchet.

g. 6:1-14 Regele îi cere lui Haman să-l onoreze public pe Mardoheu ca răsplată pentru că a dat în vileag complotul împotriva lui.

h. 7:1-10 La al doilea banchet Estera dezvăluie planul lui Haman de a-i masacra pe evrei, iar Haman este spânzurat pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu.

i. 8:1-17 Întrucât edictul pentru masacru nu a putut fi revocat, regele a trimis un al doilea edict prin care le-a permis evreilor să se apere.

j. 9:1-19 Evreii profită de acest edict pentru a-i omorî pe duşmanii lor.

k. 9:20-32 Izbăvirea este comemorată la sărbătoarea Purim.

1. Mardoheu este instalat într-o poziţie înaltă.

II. Autorul şi data scrierii

Cartea a fost scrisă la câtva timp după moartea lui Ahaşveroş (1:1), adică după anul 465 î.Cr., dacă Ahaşveroş este identificat cu Xerxes. Unii evrei consideră că autorul este Mardoheu, iar referirile din 9:20, 32 ar putea indica lucrul acesta. Este posibil ca o mare parte a conţinutului să fi fost inclusă în analele regelui, aşa cum se menţionează în 10:2 şi poate în 6:1, iar lucrul acesta ar putea explica omiterea numelui lui Dumnezeu, deşi referirea la postul pentru Estera, în 4:16, implică rugăciunea, iar în 4:14 este exprimată doctrina providenţei.

Ar trebui remarcat că versiunile greceşti ale cărţii Estera conţin 107 versete în plus, în care este menţionat numele lui Dumnezeu. Acestea sunt incluse în Apocrife şi sunt numerotate ca şi cum ar urma după 10:3. De fapt, ordinea lor în greacă este următoarea: 9:2; 12:6; 1:1-3; 13:1-7; 3:14-4:17; 13:8-15:16; 5:1; 8:12; 16:1-24; 8:13-10:3; 10:4-11:1. Data menţionată în 11:1 este 114 î.Cr. şi se poate să fie data când a fost făcută traducerea greacă sau versiunea lărgită.

III. Autenticitatea

Deşi unii cercetători, cum este R. H. Pfeiffer, au considerat că întreaga carte este ficţiune, alţi comentatori sunt de acord cu H. H. Rowley că autorul „pare să fi avut acces la unele surse bune de informaţii despre viaţa în Persia şi că nucleul acestei povestiri ar putea fi mai vechi decât cartea" (Growth of the Old Testament, p. 155). Povestirea ca atare nu a fost confirmată de nici o cronică persană, şi se presupune adesea că nu poate fi încadrată în ceea ce se cunoaşte despre istoria persană.

Regele Ahaşveroş este identificat de obicei cu Xerxes (486-465 î.Cr.), deşi câţiva comentatori, de ex. J. Hoschander şi A. T. Olmstead, l-au identificat cu Artaxerxe II (404-359 î.Cr.). Dacă el este Xerxes, atunci avem o explicaţie a breşei dintre anul al 3-lea, în 1:3, şi anul al 7-lea, în 2:16, întrucât între 483 şi 480 î.Cr. el a plănuit şi a înfăptuit invazia dezastruoasă a Greciei. Herodot (7.114; 9. 108 ş.urm.) spune că numele soţiei lui Xerxes a fost Amestris, dar nu ştim de la istoricii seculari dacă Xerxes a avut mai multe soţii. Deşi, potrivit lui Herodot (3. 84), regele Persiei trebuia să-şi aleagă soţia din una dintre cele şapte familii de nobili (cf. Estera 1:14), regulile de genul acesta puteau fi ocolite în general. Xerxes nu s-a sfiit să ia pe orice femeie pe care a ales-o.

Unii susţin că autorul greşeşte foarte mult în 2:5-6 când relatează că *Mardoheu a fost luat prizonier în 597 î.Cr. La data când se petrece acţiunea, Mardoheu ar fi trebuit să aibă peste 120 de ani. Pe baza principiului că este preferabil să folosim traducerea care are sens, putem presupune că pronumele „care", în v. 6, se referă la străbunicul lui Mardoheu, Chiş, întrucât limba ebraică ne permite acest lucru.

Alte lucruri considerate improbabile sunt o problemă de opinie subiectivă. Astfel, ar fi încercat oare *Haman să masacreze toată rasa evreiască pentru că un singur om l-a sfidat? Şi ar fi permis oare regele lucrul acesta? Se poate ca Haman să fi fixat data masacrului cu atât de mult timp înainte? Aceste critici arată o lipsă ciudată de cunoaştere a naturii umane. Masacre şi războaie au fost declanşate de multe ori de mândria lezată a unul sau doi indivizi. Regii persani erau înduplecaţi cu uşurinţă de favoriţii lor, şi în cazul acesta Haman îi prezintă pe evrei ca pe nişte trădători (3:8). Haman este descris ca un om foarte superstiţios şi ziua masacrului a fost aleasă pentru că sorţii au arătat că avea să fie o zi norocoasă (3:7). Spânzurătoarea înaltă de 25 de m (7:9) este un exemplu tipic de manifestare extravagantă a unui om care avea putere şi ale cărui planuri au fost dejucate, iar o mită echivalentă cu 2,5 milioane lire sterline oferită unui rege (3:9) nu ar trebui luată în serios; ceea ce trebuia regele să înţeleagă este că o mare parte a averilor evreilor aveau să intre în visteria regală, dar el răspunde cu o politeţe orientală şi îi spune lui Haman să ţină pentru sine averile (3:17: ambele părţi au înţeles că dacă regele primea o parte substanţială a prăzii, avea să închidă ochii la tot ce dorea Haman să ia pentru sine.

Trebuie să acordăm puţină atenţie şi unei interpretări stranii a cărţii. Este vorba de originea mitologică postulată de Zimmem şi Jensen. Estera este zeiţa Iştar; Mardoheu este Marduk; Haman este zeitatea elamită Humman; Vasti şi Mashti, o zeitate elamită. Ar fi straniu ca evreii să folosească o poveste politeistă sau o ceremonie cultică pentru a explica o sărbătoare evreiască; chiar dacă s-ar putea arăta că *Purim este o sărbătoare de origine păgână, a trebuit să fie scrisă o poveste complet nouă în jurul ei şi în această povestire este improbabil ca să fi fost păstrate numele zeilor şi zeiţelor. Se poate să fie adevărat că numele personajelor din cartea Estera au oarecare legătură cu numele zeilor şi zeiţelor, întrucât există şi alte exemple de evrei care au primit nume diferite, care conţin numele unor zei sau zeiţe, de ex. Daniel 1:7; Ezra 1:8. În afară de aceasta, un alt Mardoheu este menţionat în Ezra 2:2. În Estera 2:7 ni se spune că Estera este al doilea nume.

BIBLIOGRAFIE
L. B. Pathon, Esther, ICC, 1908; J. Hoschander, The Book of Esther in the Light of History, 1923; B. W. Anderson, The Book of Esther, Introducere şi exegeză, în IB, 3, 1951; J. S. Wright, „The Historicity of the Book of Esther", în New Perspectives on the Old Testament, ed. J. B. Payne; C. A. Moore, Esther, AB, 1971.

J.S.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: