cârlig



CÂRLIG.

1. Ebr. hah (Ezechiel 29:4; 38:4), hahi (Exod 35:22; 2 Împăraţi 19:28; Isaia 37:29; Ezechiel 19:4, 9). Un cârlig pus în botul unui animal îmblâzit pentru a-l conduce, sau în botul unui animal sălbatic pentru a-l stăpâni.

2. hohim (2 Cronici 33:11), belciuge. Monumentele asir. arată această metodă de tratare a prizonierilor. NEB traduce „arme ascuţite", (în rom. „lanţuri de aramă".)

3. sepattayim (Ezechiel 40:43); se poate să fie un cârlig dublu folosit pentru a jupui un animal, dar înţelesul este incert. NEB traduce „pervazuri", (în rom. „pervazuri".)

4. mazmerot, „cosoare" (Isaia 2:4; 18:5; Ioel 3:10; Mica 4:3). Un cuţit mic, de forma unei seceri, folosit de vieri; era uşor de transformat într-o armă de război şi probabil că era folosit ca atare.

5. waw (Exod 26:32, etc.) este folosit numai în legătură cu lucrurile atârnate în *cortul întâlnirii.

6. ‘agmon (Iov 41:1), hakka (Iov. 41:2; Isaia 19:8; Habacuc 1:15), sinna şi sirot duga (Amos 4:2) şi termenul gr. ankistron (Matei 17:27) înseamnă „cârlig de pescuit".

N.H.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: