căpetenii



CĂPETENII. Un termen folosit cu referire la diferiţi funcţionari oficiali, fie civili, juridici sau militari. Poziţia acestor funcţionari care se caracteriza prin asistenţa acordată superiorilor lor în consemnarea de date a implicat probabil iniţial capacitatea lor de a scrie (ebr. soter; cf. acad. sataru, „a scrie"). Egiptenii foloseau „căpetenii" pentru a ţine evidenţa lucrărilor făcute de sclavii evrei din Egipt (Exod 5:6,14), un fapt atestat în cronicile egiptene. Moise a extins obiceiul acesta şi i-a folosit pe aceşti funcţionari oficiali ca secretari care să-l ajute şi ca *judecători care să scrie deciziile legale (Numeri 11:16) şi acesta a devenit un obicei mai târziu (Deuteronom 16:18; 1 Cronici 23:4; 2 Cronici 19:8; cf. Josephus, Ant. 4. 214; EQ 28, 1951, p. 149-157). Aceşti oameni aveau de asemenea responsabilităţi legate de mobilizarea pentru război (Deuteronom 20:5; Iosua 1:10) şi ca ofiţeri militari (Iosua 3:2). Prin îndatoririle lor ei erau legaţi de guvernatorii locali şi de bătrânii poporului (Iosua 8:33; 23:2; 24:1). În vremea Monarhiei erau numeroşi asemenea funcţionari oficiali (1.700) atât în administraţia Templului şi civilă cât şi în slujba regelui (1 Cronici 26:29; 27:1) şi pe vremea lui Iosafat s-au distins în mod dar în funcţia aceasta (2 Cronici 19:11; 26:11; 34:13).

Căpeteniile erau uneori „prinţi" (sarim, Ezra 7:28) cu funcţii militare (2 Cronici 32:3; Neemia 2:9) sau erau desemnaţi ca „al treilea om" sau comandanţi ai echipajului unui car de război (Exod 14:7; 15:4, sis; cf. asir. salsu; J. V. Kinnier Wilson, The Nimrud Wine Lists, 1972). Termenul „căpetenii" sau „funcţionari oficiali" este folosit uneori pentru a traduce termenii ros şi rab, cum este cazul în Estera 1:8; Ieremia 41:1; Ezechiel 23:15, sau chiar „famen" (saris; 2 Împăraţi 24:12).

Căpeteniile erau oameni numiţi (pdq) pentru a supraveghea în numele regelui toate lucrările, fie dintr-o anumită regiune (Judecători 9:28; Isaia 60:17), fie dintr-un anumit domeniu (Ezechiel 2:3). Termenul este folosit de asemenea cu referire la funcţionari subordonaţi din organizaţia Templului (2 Cronici 21:11; Ieremia 20:1) inclusiv cei care aveau funcţii de pază (2 Împăraţi 11:18). Uneori termenul ebr. nsb este folosit pentru a accentua faptul că funcţionarul respectiv era numit de rege (1 Împăraţi 4:5; 22:47; 2 Cronici 8:10).

În NT termenul poate indica „paznicul unei închisori" (Luca 12:58; cf. Matei 5:22), trimişii (hyperetes, lit. „sub-vâslaşi"), care acţionau ca şi curieri ai marilor preoţi şi ai Sinedriului (Ioan 7:32, 45-46; cf. v. 36; cf. Faptele Apostolilor 5:22, 26). Asemenea funcţionari au slujit la curtea lui Irod (Marcu 6:21) şi Paviel s-a considerat pe sine însuşi ca având o relaţie similară faţă de Dumnezeu (1 Corinteni 4:1).

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: