cap



CAP. Capul (ebr. ro’s; gr. kephale) nu este considerat sediul intelectului ci sursa vieţii (Matei 14:8,11; Ioan 19:30). Astfel, a înălţa capul înseamnă a da viaţă, în sens de succes (Judecători 8:28; Psalmul 27:6; Geneza 40:13; vezi jocul de cuvinte în v. 19), sau a o aştepta de la Dumnezeu (Psalmul 24:7, 9; Luca 21:28). A acoperi capul cu mâna sau cu praf şi cenuşă era un semn de jale pentru pierderea vieţii (2 Samuel 13:19; Plângerile 2:10). În sens figurat, poziţia de cap indică superioritate de rang şi autoritate asupra altcuiva (Judecători 11:11; 2 Samuel 22:44); totuşi, când se vorbeşte despre Cristos ca şi Cap al Bisericii (Efeseni 5:23; Coloseni 2:19), al oricărui om (1 Corinteni 11:3), al întregului univers (hyper panta, Efeseni 1:22) şi al oricărei forţe cosmice (Coloseni 2:10), şi când se vorbeşte despre bărbat ca şi cap al femeii (1 Corinteni 11:3; Efeseni 5:23; cf. Geneza 2:21 ş.urm.), predomină sensul fundamental de sursă a vieţii şi energiei.

Biserica este trupul lui Cristos şi El este Capul ei (Efeseni 4:15 ş.urm.): ele sunt inseparabile. În această unitate dintre cap şi trup, Cristos este Capul şi El conduce creşterea trupului pentru Sine: El nu este numai sursa fiinţei trupului (1 Corinteni 10:16 ş.urm.) ci şi împlinirea vieţii lui (Efeseni 4:15 ş.urm.); vezi *PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI. Prin urmare, a jura credinţă unui alt mediator spiritual, cum se făcea la Colose, înseamnă a tăia legătura vitală dintre mădulare şi Cristos, Capul, care este sursa întregii lor existenţe (Coloseni 2:18 ş.urm.).

BIBLIOGRAFIE
F. Foulkes, Ephesians, TNTC, 1963, p. 65 ş.urm., 124, 155 ş.urm.; K. Munzer şi C. Brown, NIDNTT 2, p. 156-163 J H. Schlier, TDNT 3, p. 673-681; S. Bedale, „The Meaning of kephate in the pauline Epistles", JTS s.n. 5, 1954, p. 211 ş.urm.

F.H.P.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: