Calvar



CALVAR. Numele apare numai în Luca 23:33 (în traducerea rom. „Căpăţâna"). Cuvântul derivă din traducerea Vulgata, în care cuvântul latin calvaria traduce cuvântul grec kranion ambele cuvinte sunt o traducere a termenului aramaic gulgolta, „Golgota", din Matei 27:33, care înseamnă „craniu". Au fost oferite trei explicaţii pentru acest nume: datorită craniilor care au fost găsite acolo; datorită faptului că acolo era un loc de execuţie; sau datorită faptului că locul se asemăna cu un craniu. Ceea ce ştim din Scriptură este că se afla în afara Ierusalimului, că era cunoscut şi că probabil nu era departe de o poartă a cetăţii şi de un drum principal, şi că în apropiere se afla o grădină cu un mormânt.

În prezent există două locuri din Ierusalim care sunt considerate ca locul răstignirii şi al mormântului Domnului; unul este locul pe care se află Biserica Sfântului Mormânt, celălalt loc este Calvarul lui Gordon, cunoscut de obicei sub numele de „Mormântul din Grădină". Din nefericire a fost întotdeauna greu de dezbătut problema în mod obiectiv; în unele cercuri identificarea acceptată de cineva a fost echivalentă cu un test al ortodoxiei sale. Biserica Sfântului Mormânt marchează locul unde s-a aflat un templu al zeiţei Venus, care a fost dărâmat de împăratul Constantin pentru că a crezut că se afla pe un loc sfânt. Tradiţia ne duce astfel până cel puţin în secolul al 4-lea. Dar dacă avem în vedere operaţiunile şi activităţile lui Titus în secolul 1 şi cele ale lui Hadrian, în secolul al 2-lea, identificarea trebuie să fie considerată şubredă. Un lucru care a fost clarificat de excavaţiile recente este că locul tradiţional se afla în afara zidurilor cetăţii pe vremea lui Cristos. Pe de altă parte, dovezile găsite în biserică ar putea indica un mormânt de dată puţin prea târzie ca să poată fi adevăratul mormânt al lui Cristos. Vezi *ÎNMORMÂNTARE ŞI JELIRE.

Mormântul din Grădină a fost descoperit în 1849; o formaţiune de roci de acolo seamănă cu un craniu; descrierea locului se potriveşte cu informaţiile biblice. Cu toate acestea, nu există nici o tradiţie şi nici o altă informaţie care să sprijine această identificare. Locul mai vechi este mai probabil să fie cel corect, deşi orice identificare continuă să fie circumstanţială.

BIBLIOGRAFIE
L. E. Cox Evans, PEQ 1968, p. 112-136; K. M. Kenyon, Digging up Jerusalem, 1974; alte referinţe bibliografice din articolul *IERUSALIM.

D.F.P.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: