cale



CALE.

1. Folosirea termenului în VT. În afară de folosirea în sens literal, există o serie de cazuri în care termenul este asociat în expresii metaforice. Acestea derivă de la faptul că un om aflat pe un drum public devine cunoscut şi ţelul şi scopurile lui sunt revelate de calea pe care merge. Cel mai important este sensul care se referă la scopurile şi voia lui Dumnezeu, de ex. Exod 33:13; Iov 21:14,31; Psalmul 67:2; Proverbe 8:22; Ezechiel 18:25. Urmează apoi ideea poruncilor lui Dumnezeu, în special în Psalmul 119. Termenul „cale" este folosit în general cu referire la conduita unui om, fie bună, fie rea, şi chiar cu privire la animale, de ex. Psalmul 1:1, 6; Proverbe 30:19-20. Aceste sensuri sunt obişnuite în scrierile de la Qumran.

2. Folosirea în NT. Există două direcţii de dezvoltare a sensului din VT pe care le vom analiza, în Matei 7:13-14 (cf. Luca 13:24) avem contrastul dintre două căi pe care poate merge omul. Cea mai veche dovadă despre această idee este întâlnită la Qumran (IQS 3.13-4.26); Ea este întâlnită frecvent în scrierile rabinice şi a fost dezvoltată în Didache, Epistola lui Baraba şi în scrierile patristice de mai târziu. Din Faptele Apostolilor 9:2; 19:9, 23-22:4; 24:14, 22 aflăm că cel mai vechi nume pe care şi l-a dat biserica creştină a fost „Calea". Acest nume este, în parte, o extindere a sensului întâlnit deja în VT; comparaţi Isaia 40:3 şi 40:10-11, unde ne este arătat poporul lui Dumnezeu care este condus pe calea lui Dumnezeu. Sensul poate fi explicat şi pe baza textului din Matei 7:14, însemnând Calea spre mântuire. Probabil că Ioan 14:6 a avut cea mai mare influenţă, deoarece Cristos afirmă aici că El este suma a tot ce înseamnă „Calea" în raport cu Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE
E. Repo, Der „Weg" als Selbstbezeichnung des Urchristentums, 1964; G. Ebel, NIDNTT 3, p. 933-947.

H.L.E.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: