Cain (1)



CAIN (1). (ebr. qayin).

1. Fiul cel mai mare al lui Adam şi Eva (Geneza 4:1), la a cărui naştere Eva a spus: „Am căpătat (qaniti) un om", întrucât este improbabil că aceste cuvinte au fost rostite iniţial în limba ebraică, nu putem spune cu certitudine care este punctuaţia corectă şi nu putem trage nici o concluzie cu privire la etimologiile aparente ale numelui. Cain a fost agricultor (Geneza 4:2), spre deosebire de *Abel, care a fost păstor; întrucât Cain era „de la cel rău" (ek tou ponerou, 1 Ioan 3:12) şi nu era în armonie cu Dumnezeu (Evrei 11:4), jertfa (minha) lui a fost respinsă (Geneza 4:3-7), iar după aceea el l-a omorât pe fratele său (Geneza 4:8). Dumnezeu l-a pedepsit, trimiţându-l să fie pribeag, poate nomad, în ţara *Nod (Geneza 4:9-16), iar pentru a-l apăra pe Cain ca să nu fie omorât şi el, Dumnezeu a stabilit un „semn" (‘ot, „semn, simbol", cf. Geneza 9:12-13) „pentru" (le) el. Nu ştim în ce a constat acest „semn". Cain a fost tatăl lui *Enoh. În literatura sumeriană au fost făcute paralele ale conflictului dintre Cain şi Abel, şi pot fi întâlnite controverse cu privire la valoarea relativă a agriculturii şi a păstoritului, dar în nici una dintre aceste scrieri păstorul nu este omorât de agricultor; probabil că acest conflict reflectă numai situaţia istorică din Mesopotamia din vremurile preistorice încoace. (*NOMAZI.)

BIBLIOGRAFIE
S. N. Kramer, „Sumerian Literature and the Bible", în Analecta Biblica 12, 1959, p. 192; History Begins at Sumer, 1958, p. 164-166, 185-192; C. J. Gadd, Teachers and Students in the Oldest Schools, 1956, p. 39 ş.urm.; S. H. Hooke, „Cain and Abel", în The Siege Perilous, 1956, p. 66 ş.urm.

2. Numele unui oraş articulat (haqqayin) în partea de S a teritoriului lui Iuda (Iosua 15:57); probabil că poate fi identificat cu oraşul modern Khirbet Yaqin, aflat la SE de Hebron. Vezi A. Alt, Palästina-jahrhbuch 22, 1926, p. 76-77.

T.C.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: