buză



BUZĂ. atât cuvântul ebr. sapa cât şi cuvântul gr. (mai puţin frecvent) cheilos, înseamnă nu numai buza umană ci şi marginea sau malul mării sau malul unui râu (Geneza 22:17; 41:3; Evrei 11:12), iar în cazul cuvântului ebr. înseamnă şi marginea unei îmbrăcăminţi (Exod 28:26), deşi principalul sens termenului este buza. Un alt cuvânt ebr. sapam se referă la buza de sus sau la mustaţă, referindu-se de obicei la acoperirea ei, cu mâna sau cu un obiect de îmbrăcăminte, ca semn de durere sau ruşine (Levitic 13:45). Vezi referirea la acoperirea feţei în 2 Samuel 19:4.

În cazul buzelor găsim exemple clare de felul de vorbire al evreilor în care ele (buzele) par să simtă şi să acţioneze independent; aceasta fiind în parte o sinecdotă, iar în parte se datorează lipsei de înţelegere a fiziologiei sistemului nervos (*TRUP). Totuşi, legătura dintre buze şi minte sau inimă este scoasă în relief în Proverbe 16:23. Pentru o explicaţie a acestei conotaţii, vezi *INIMĂ.

Buzele nu numai vorbesc (Iov 27:4), ci strigă de bucurie (Psalmul 71:23), tremură (de frică (Habacuc 3:16), păzesc cunoaşterea (Proverbe 5:2), aduc laudă (Psalmul 63:3), imploră (Iov 13:6) şi posedă calităţi etice cum sunt veracitatea şi neprihănirea, sau, dimpotrivă, păcătuiesc sau spun minciuni (Iov 2:10; Proverbe 12:19; 16:13). Paralelismul cu *limba sau cu *gura este normal, şi acestea sunt folosite în mare măsură în acelaşi sens (Psalmul 34:13; 51:15). La fel ca şi în cazul acestor cuvinte, termenul „buze" poate să însemne uneori vorbire, cuvinte (Iov 12:20) sau limbaj (Geneza 11:1; Isaia 19:18).

B.O.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: