bunătate



BUNĂTATE. În Galateni 5:23 „bunătatea" (praytes) face parte din „roada Duhului". În 2 Corinteni 10:1 Pavel îi îndeamnă pe cititorii săi cu „blândeţea" epieikeia lui Cristos, cuplată cu „bunătatea" praytes) Lui. Cuvântul epieikeia sugerează cedarea din partea unui judecător care, în loc să ceară pedeapsa exactă impusă de dreptatea strictă, ţine seama de circumstanţele care cer milă. Astfel, concesia în sfera unui drept legal poate evita perpetuarea unui rău moral (vezi R. C. Trench, Synonyms of the New Testament, p. 153-157). În mod similar, în VT cuvântul ebr. ’ana, „a fi umil", şi substantivul înrudit cu acesta este folosit cu privire la Dumnezeu): „Tu ajungi mare prin bunătatea Ta" (2 Samuel 22:36; Psalmul 18:35). Deşi cuvântul în sine este folosit rareori, el exprimă bunăvoinţa tipică a Judecătorului divin, al cărui refuz de a impune rigorile stricte ale legii îi ridică pe aceia care de altfel ar fi zdrobiţi sub condamnarea ei. Adjectivul epieikes descrie una dintre calităţile credinciosului care se aseamănă cu Cristos. Observări celelalte calităţi cu care este asociată în 1 Timotei 3:3; Tit 3:2; Iacov 3:17; 1 Petru 2:18. Cuvântul epieikeia este folosit în sens retoric formal în Faptele Apostolilor 24:4.

J.C.C.

Un comentariu:

  1. Mulțumesc frumos pentru articol. Îmi e util. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
    Andrei

    RăspundețiȘtergere

Cele mai citite articole: