bogăţie



BOGĂŢIE. Concepţia VT şi NT este că bogăţia este o binecuvântare de la Dumnezeu. Avraam este un exemplu tipic de om bogat temător de Dumnezeu (Geneza 13:2). Psalmiştii celebrează binecuvântările materiale. Omul evlavios prosperă „ca un pom sădit lângă un izvor de apă" (Psalmul 1:3). Omul „care se teme de Domnul" are „bogăţie şi belşug" (Psalmul 112:1, 3). Dumnezeu este binefăcător şi bogăţia materială este o consecinţă a bunătăţii Sale: „Dumnezeu... ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele" (1 Timotei 6:17).

Posedarea bogăţiei, însă, aduce cu sine datoria de a dărui cu generozitate celor în nevoie (1 Timotei 6:18; 2 Corinteni 8 şi 9) (*MILOSTENIE.). Cristos ne-a dat un asemenea exemplu: „El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi" (2 Corinteni 8:9). Folosirea cu credincioşie a bogăţiei aduce răsplătiri spirituale (Luca 16:11); adevărata bogăţie este cea spirituală pe care o dă Dumnezeu şi nu binecuvântările Sale materiale (Luca 12:33; 16:11).

Biblia recunoaşte că posedarea bogăţiei materiale aduce cu sine pericole mari. De exemplu, există pericolul de a nu recunoaşte că Dumnezeu este sursa binecuvmtărilor (Deuteronom 8:17-18; Osea 2:8). Există pericolul înrudit de a-ţi pune încrederea în bogăţii (Psalmul 52:7). Pericolul încrederii în bogăţii este atât de mare, încât Domnul a spus că este extrem de dificil pentru un om bogat să intre în Împărăţia cerurilor şi explică această afirmaţie prin parafraza „cei care au bogăţii". Ucenicii au tras pe bună dreptate concluzia că toţi oamenii suferă de acest păcat; la aceasta Domnul a spus că numai Dumnezeu poate schimba inima omului (Matei 10:23, 27). Un alt pericol spiritual asociat cu bogăţiile este materialismul, adică, a face din bogăţie focarul interesului omului. Aşa au stat lucrurile cu ţăranul bogat din Luca 12:21, care nu a fost bogat faţă de Dumnezeu - aşa s-a întâmplat şi cu biserica din Laodiceea (Apocalipsa 3:17). Această ispită pe care o aduce bogăţia este descrisă în pilda semănătorului (Matei 13:22), unde înşelăciunea bogăţiilor înăbuşe cuvântul aşa încât devine neroditor în viaţă (*MAMON).

Lăcomia, sau dorinţa de a fi bogat, este un rău cu privire la care Scriptura ne avertizează frecvent. Iubirea de bani este descrisă ca fiind rădăcina tuturor relelor (1 Timotei 6:9-10). În consecinţă, un spirit de mulţumire cu lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu este o virtute lăudată atât în VT cât şi în NT (Psalmul 62:10; 1 Timotei 6:8; Evrei 13:5).

Datorită pericolelor bogăţiilor în care cad atât de frecvent cei care le posedă, oamenii bogaţi, ca şi o clasă aparte, sunt condamnaţi în câteva pasaje din Scripturi, de ex. Luca 6:24 ş.urm. şi Iacov 5. Pe de altă parte, binecuvântări sunt rostite pentru cei săraci (Luca 6:20 ş.urm.), deoarece sărăcia ar trebui să trezească credinţă în Dumnezeu, în timp ce bogăţia omoară frecvent credinţa.

BIBLIOGRAFIE
J.Eichler et. al. NIDNTT, 2, p. 829-853.

D.B.K.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: