bir (tribut)



BIR (TRIBUT). Birul sau tributul, în sensul de plată impusă de un stat altuia, ca semn de subjugare, este o caracteristică obişnuită a relaţiilor internaţionale din lumea biblică. Ţara care plătea tribut putea fi un stat ostil sau un aliat. La fel ca şi în cazul deportării, scopul tributului era să slăbească un stat ostil. Deportarea avea ca scop reducerea numărului de oameni. Probabil că tributul avea un scop dublu: să sărăcească statul subjugat şi în acelaşi timp să mărească venitul cuceritorului pentru a cumpăra bunuri de care ducea lipsă ţara sa. A fost unul dintre cele mai simple instrumente administrative concepute vreodată: ţara subjugată era făcută răspunzătoare pentru plata unui tribut anual. Dacă tributul nu era plătit, faptul acesta era un semn de rebeliune şi arunci era trimisă o expediţie care să pedepsească pe recalcitrant. Probabil că acesta este motivul atacului menţionat în Geneza 14.

Referiri la tribut întâlnim deja în literatura sumeriană, deşi termenul specific se pare că nu era folosit încă. Scena de pe reversul unui „standard" din Ur este, după toate probabilităţile, scena plătirii tributului, întrucât cei care aduc bunurile au înfăţişare identică cu duşmanii prezentaţi pe avers (Woolley, Ur Excavations, 2, p. 266 ş.urm.). Şi în Egiptul antic este menţionată frecvent plata tributului. De exemplu, în inscripţiile din mormântul lui Tnn din Teba citim: „Aducerea dărilor din Rtnw (Siria, etc.) şi a bunurilor din ţările nordice: argint, aur, malachit, pietre preţioase, din ţara zeului, de la mai marii tuturor ţărilor, când au venit la zeul cel bun (adică, regele) cu rugăminţi şi ca să ceară suflare (viaţă) ?" (Urkunden des äg. Altertums, 4, 1007, 1008 ş.urm.). Nici regii egipteni nu au fost scutiţi de aducerea unor daruri ca tribut. Tutmes II spune că a primit tribut de la asirieni, dar ştim că şi el a dat un dar reciproc de 20 de talanţi de aur lui Ashur-nadinahi (EA 16, 21).

Asiria este ţara în care tributul a avut un rol de cea mai mare importanţă. Una dintre cele mai vechi referiri la tribut o face Shamshi-Adad I, în sec. al 18-lea î.Cr. Tributul continuă să fie menţionat în vremurile neo-babiloniene. Cirus afirmă că toţi regii din regiunea Mediteranei şi a Golfului Persic i-au adus tribut.

Din surse asiriene aflăm că şi Israelul a fost obligat să plătească tribut. Salmanaser III (858-824 î.Cr.) a cerut tribut de la Iehu. Pe unul dintre panourile Obeliscului Negru, Iehu este prezentat închinându-se în faţa regelui asirian. Adad-nirari III (810-782) susţine că Israelul a fost unul dintre mai multe state (Tir, Sidon, Edom şi Filistia) de la care a primit tribut (DOTT, p. 51). Tiglat-Pileser III (745-727) a primit tribut de la Menahem, regele Israelului, şi de la Ahaz (numit de el Iohiahaz). Mai târziu spune că l-a detronat pe Pecah şi că l-a pus pe Osea pe tron (ca rege marionetă) şi că a primit ca tribut aur şi argint (DOTT, p. 54 ş.urm. şi 2 Împăraţi 15:17-30; 16:7-18). Sargon II (722-705) nu numai că a cerut tribut de la Israel ci a şi deportat o parte din populaţia Samariei (2 Împăraţi 17:6,24-34; 18:11). Cea mai detaliată listă cu privire la plata unui tribut este dată de Sanherib (705-681). Tributul a constat nu numai din cantităţi mari de aur şi argint ci şi din mobilă bogat ornată şi chiar muzicanţi trimişi de Ezechia (DOTT; p. 67). Manase, regele lui Iuda, este menţionat ca tributar lui Esar-Hadon (681-669) şi Assurbanipal (668-627).

În VT există o serie de termeni care indică impozite sau dări, în general, dar nici unul nu pare să fie limitat în exclusivitate la sensul de tribut. Termenul ‘eskar, folosit numai de două ori (Psalmul 72:10; Ezechiel 27:15), poate să fi avut sensul de tribut, cel puţin în Psalmi. Cuvântul mas apare de 22 de ori, dar se pare că în general are sensul de corvoadă (cf. Exod 1:11 sau 1 Împăraţi 5:13); într-un pasaj cum este Estera 10 s-ar putea referi la tribut. Termenul massa apare de două ori şi se pare că are sensul de impozit sau dare (Osea 8:10 şi 2 Cronici 17:11). Cuvântul ‘ones în 2 Împăraţi 23:33 şi poate în Proverbe 19:19 indică tribut, dar verbul derivat de la aceeaşi rădăcină poate însemna „a impune" sau „a amenda" (cf. Exod 21:22). mekes, tradus „tribut" în VA în Numeri 31:28,37-41, a fost un impozit pe prada de război. Termenul belo (aram.), care este folosit pentru un grup din comunitate, nu se poate referi la tribut în sensul strict al cuvântului (Ezra 4:13, 20; 7:24). Cuvântul midda, folosit atât în contexte ebr. cât şi aramaice (Ezra 4:13,20; 6:8; 7:24; Neemia 5:4) s-ar putea referi la tribut.

În câteva pasaje termenul ebr. minha s-ar putea referi la tributul adus lui David de moabiţii şi sirienii cuceriţi (2 Samuel 8:2, 6) sau tributul plătit de Egipt Asiriei (2 Împăraţi 17:4); în 2 Împăraţi 20:12 este clar că este vorba de un cadou, deoarece *Merodac-Baladan nu a fost un vasal al lui Ezechia.

Dacă tributului nu i se dă un loc mai proeminent în VT poate că este pentru că Israelul, fiind o naţiune mică, a avut puţine ocazii de a impune tribut. Darurile pe care Hiram, regele Tirului, le-a adus lui Solomon au fost darurile unui aliat şi ale unui prieten şi probabil s-a crezut că este de la sine înţeles că Solomon va răspunde în acelaşi fel (2 Împăraţi 5:10 ş.urm. 9:11).

(*DĂRI (IMPOZIT); *TEMPLU; *BANI; *COMOARĂ, VISTIERIE.)

BIBLIOGRAFIE
W. J. Martin, Tribut and Tributleistungen bei den Assyrern, 1936; J. N. Postgate, Neo-Assyrian Royal Grants and Decrees, 1969, p. 9-16; J. Nougayrol, PRU, 3, p. 31-32.

W.J.M.
A.R.M.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: