Bet-Ţur



BET-ŢUR (ebr. bet sur). O cetate din Iuda (Iosua 15:58) care nu este menţionată în relatarea cuceririi, dar care a fost ocupată de urmaşii lui *Caleb, fiul lui Heţron (1 Cronici 2:45). A fost fortificată de Roboam în sec. al 10-lea (2 Cronici 11:7), a avut oarecare importanţă în vremea lui Neemia (3:16) şi a fost o cetate strategică fortificată în timpul războaielor Macabeilor (1 Macabei).

Numele este păstrat de locul numit Burj es-Sur, dar cetatea antică este reprezentată în zilele noastre de o movilă din apropiere, Khirbet et-Tubeiqah, la vreo 6 km N de Hebron. Locul a fost identificat în 1924, iar în 1931 o expediţie americană condusă de O. R. Sellers şi W. F. Albright a făcut excavaţii preliminare care, datorită vremurilor tulburi, nu au fost reluate până în 1957.

Locul nu a fost puţin populat până în Epoca medie a bronzului II (cca. sec. 19-16 î.Cr.); în ultima parte a perioadei în care hicsoşii au dominat Palestina şi probabil ca lor trebuie să le fie atribuit un sistem de ziduri masive de apărare pe versanţii movilei. Când egiptenii i-au izgonit în cele din urmă pe hicsoşi din Egipt şi i-au urmărit până în Palestina, Bet-Ţur a fost distrus şi a fost abandonat în mare măsură; este evident că a rămas în această stare până în Epoca târzie a bronzului (cca. 1550-1200) şi de aceea nu a opus nici o rezistenţă armatelor lui Iosua, aşa cum se vede din faptul că lipseşte din naraţiunea cuceririi. Este evident că israeliţii s-au aşezat aici, deoarece în sec. al 12-lea şi al 11-lea cetatea a înflorit, deşi populaţia se pare că a scăzut către sfârşitul secolului al 10-lea. Nu a fost scoasă la lumină nici o dovadă certă cu privire la fortificaţiile lui Roboam, aşa încât se poate ca el să fi folosit din nou zidurile din Epoca medie a bronzului şi se poate să fi avut numai o garnizoană mică aici. Localitatea a fost ocupată în tot timpul monarhiei, a fost abandonată în timpul Exilului şi a fost repopulată în perioada persană, dar apogeul importanţei sale a ajuns să fie în perioada elenistică. În vremea aceea ea a fost o cetate-garnizoană care controla drumul dintre Ierusalim şi Hebron, la graniţa dintre Iudea şi Idumea, şi a avut un rol important în războaiele Macabeilor. O fortăreaţă mare a fost descoperită pe vârful dealului şi aici au fost găsite un număr mare de monezi, inclusiv multe ale lui Antioh IV Epiphanes, şi câteva mânere de vase de Rhodos, marcate, indicând că garnizoana avuses soldaţi greci. Fortul a cunoscut trei faze principale, a doua dintre ele fiind datorată probabil lui Iuda Macabeul, care a fortificat cetatea după ce l-a înfrânt acolo pe Lysias, adjunctul lui Antioh (1 Macabei 4:26-34, 61), iar a treia fază probabil că poate fi atribuită generalului macedonean Bacchides, care a fortificat-o în jurul anului 161 î.Cr. (1 Macabei 9:52).

BIBLIOGRAFIE
O. R. Sellere, The Citadel of Beth-zur, 1933; W. F. Albright, The Archaeology of Palestine, ediţie revizuită, 1960, passim, în special p. 150-152; F. M. Abel, Géographie de la Palestine, 2, 1938, p. 283; R. W. Funk, EAEHL, 1, p. 263-267.

T.C.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: