Bet-Şemeş



BET-ŞEMEŞ (ebr. bet semes, „casa (templul) soarelui"), un nume purtat de 4 locuri din Biblie.

1. O cetate importantă din Iuda (2 Împăraţi 14:11; 2 Cronici 25:21), pe graniţa de N cu Dan (Iosua 15:10), situată într-o vale din zona deluroasă, orientată spre V, la vreo 24 km V de Ierusalim ; controla un drum care ducea din podiş spre câmpia de coastă. Locul acesta probabil că trebuie identificat cu localitatea modernă Tell er-Rumeileh, situată în şeaua unui deal la V de fosta aşezare ’Ain Shems. Excavaţii au fost făcute în 1911-1912 şi, la o scară mai largă, în 1928-1932 . Locul a fost populat prima oară către sfârşitul Epocii timpurii a bronzului, cu puţin înainte de 2000 î.Cr., şi a înflorit ca o cetate canaanită puternic fortificată în tot timpul Epocii mijlocii şi târzii a bronzului, atingând apogeul în vremea dominaţiei egiptene, sub faraonii din dinastia 19. Legăturile cu N sunt indicate de descoperirea în straturile Epocii târzii a bronzului a unei tăbliţe de lut scrisă cu alfabetul cuneiform de la *Ugarit (Ras Shamra). Sfârşitul Epocii bronzului este marcat de cantităţi mari de vase de lut *filistene, indicând că acest popor, care s-a aşezat la început de-a lungul coastei, a pătruns mult în interior şi a devenit rivalul principal al israeliţilor de curând sosiţi. Cetatea trebuie să fi fost cucerită de israeliţi în perioada judecătorilor şi a fost pusă de-o parte ca cetate levitică (Iosua 21:16; 1 Cronici 6:59); este cert că se afla în mâinile israeliţilor pe vremea lui Samuel deoarece aici a fost lăsat chivotul legământului de către filisteni (1 Samuel 6). Probabil că David a întărit această cetate în fazele mai avansate ale luptei sale cu filistenii şi este probabil că din această perioadă datează *zidurile de cazemată descoperite aici. Există dovezi că cetatea a fost distrusă în sec. al 10-lea, probabil de către regele egiptean *Şişac, care a invadat Iuda în anul al cincilea al lui Roboam (1 Împăraţi 14:25-28). Aproximativ la un secol după aceasta, Bet-Şemeş a fost scena unei victorii mari a lui Ioas, împăratul Israelului, asupra lui Amaţia, împăratul lui Iuda (2 Împăraţi 14:11-13; 2 Cronici 25:21-23). În timpul domniei lui Ahaz, Bet-Şemeşul, împreună cu alte cetăţi, a fost cucerit din nou de filisteni (2 Cronici 28:18), dar ei au fost izgoniţi de Tiglat-Pileser III, la care apelase Ahaz, şi al cărui vasal a devenit acum Iuda. Viaţa în cetate în perioada monarhiei a fost indicată de descoperirea unei rafinării pentru ulei de măsline şi a unei instalaţii pentru prelucrarea cuprului; acestea din urmă existaseră deja în Epoca bronzului. Cetatea era însă în declin şi a fost distrusă complet de Nebucadneţar în sec. al 6-lea î.Cr.

Probabil că Ir-Şemeş, „cetatea soarelui" (Iosua 19:41), trebuie identificată cu Bet-Şemeş.

BIBLIOGRAFIE
D. Mackenzie, „Excavations at Ain Shem’s", Annual Report of the Palestine Exploration Fund, 1, 1911, p. 41-94; 2, 1912-1913, p. 1-100; E. Grant (şi G. E. Wright), Ain Shems Excavations, 1-5, 1931-1939; G. E. Wright, EAEHL, 1, p. 248-253; J. A, Emerton, AOTS, p. 197-206.

2. O cetate pe graniţa lui Isahar (Iosua 19:22), de unde canaaniţii nu au fost izgoniţi, ci au devenit tributari israeliţilor (Judecători 1:33); probabil că trebuie identificată cu localitatea modernă el-’Abediyeh, care domină un vad al Iordanului, la vreo 3 km S de Marea Galileii.

BIBLIOGRAFIE
A. Saarisalo, The Boundary between Isahar and Naphtali, 1927, p. 71-73,119 ş.urm.

3. O cetate fortificată din teritoriul lui Neftali (Iosua 19:38); localizarea este necunoscută, afară de cazul că este identificată cu 2.

4. O cetate în Egipt (Ieremia 43:13), care probabil poate fi identificată cu Heliopolis (*ON).

T.C.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: