Bet-Şean, Bet-Şan



BET-ŞEAN, BET-ŞAN. Cetate situată la joncţiunea importantă a Văii *Izreelului cu Valea Iordanului . Numele apare în Biblie ca bet se’an (Iosua 17:11, 16; Judecători 1:27; 1 Împăraţi 4:12; 1 Cronici 7:29) şi bet san (1 Samuel 31:10,12; 2 Samuel 21:12), dar nu încape îndoială că ambele nume se referă la acelaşi loc. Numele este păstrat în satul Beisan din zilele noastre, lângă care se află Tell el-Hosn, locul cetăţii antice, care a fost excavat sub conducerea lui C. S. Fisher (1921-1923), A. Rowe (1925-1928) şi G. M. Fitzgerald (1930-1933). Deşi a fost făcut un sondaj în adâncime, care a arătat că au existat aşezări încă în mileniul al patrulea şi o cetate canaanită importantă în Epoca Timpurie a Bronzului, excavaţiile principale au fost dedicate ultimelor 9 nivele, care se întind din secolul al 14-lea î.Cr. până în perioada islamică. O mare parte de timp de la începutul acestei perioade, Bet-Şeanul a fost un avanpost fortificat al Egiptului. Încă în secolul al 15-lea, Tutmes III menţionează că Bet-Şean se afla în stăpânirea sa (au fost găsiţi acolo scarabei care purtau numele său), iar în secolul următor una dintre scrisorile de la Amarna vorbeşte despre întăriturile trimise la garnizoana bit-sa-a-ni din partea Egiptului. Nivelul principal cel mai vechi (IX) probabil că datează din acest secol (nivelele au fost redatate pe baza succesiunii ceramicii, întrucât datele iniţiale ale arheologilor s-au bazat pe criterii mai puţin certe); în acest nivel a fost descoperit un templu mare dedicat lui „Mekal, Domnul (Ba’al) Bet-Şeanului". În templu au fost găsite rămăşiţele unui taur de 3 ani, sacrificat. (*JERTFE ŞI DARURI).

Nivelul VIII a fost relativ lipsit de importanţă, datând de pe la sfârşitului sec. al 14-lea, dar în această perioadă Sethos (Seti) I a încercat să restaureze stăpânirea Egiptului asupra Asiei, care fusese pierdută în mare măsură de ultimii regi din dinastia 18, şi în primul an al domniei sale el a cucerit din nou Bet-Şean. Aici au fost găsite două dintre stelele lui regale, una dintre ele menţionând că el s-a luptat în apropiere cu ’pr. w (*EVREI). Nivelul VII (cca. sec. 13) a conţinut un templu în care a fost găsită o stelă zugrăvind o zeiţă cu o coroană cu două coame (*AŞTEROT-CARNAIM), iar în nivelul VI a fost descoperit un templu similar. Acest nivel datează probabil din sec. al 12-lea, din timpul lui Ramses III, a cărui statuie a fost găsită aici, iar descoperirea în cimitirul cetăţii a unor sicrie antropoide de lut, caracteristice *filistenilor, sugerează că aceştia erau staţionaţi de Ramses la Bet-Şean ca o garnizoană de mercenari. Israel a sosit în Palestina la scurtă vreme după aceea şi Manase, care a primit Bet-Şeanul (Iosua 17;11), a considerat că cetatea era prea puternică pentru a o cuceri (Iosua 17:16; Judecători 1:27), aşa că a rămas în mâini duşmane până în vremea lui David. Importanţa cetăţii în vremea aceasta este sugerată de faptul că Biblia vorbeşte despre Bet-Şean „şi fiicele ei" (adică, satele dependente). Pe vremea lui Saul se afla tot în mâinile filistenilor, deoarece trupul lui Saul şi ale fiilor săi au fost spânzurate pe zidurile acestei cetăţi, de unde le-au luat locuitorii din Iabes-Galaad (1 Samuel 31:10, 12).

În nivelul V (cca. sec. 11-lea î.Cr.) au fost descoperite două temple, unul (cel din S) dedicat zeului Resheph şi celălalt dedicat zeiţei Antit, iar Rowe a sugerat că acestea sunt templele lui Dagon şi Astartea în care filistenii au expus capul şi armura lui Saul (1 Cronici 10:10; 1 Samuel 31:10). Cetatea trebuie să fi căzut în cele din urmă în mâinile israeliţilor, în vremea lui David, iar săpăturile au scos la lumină prea puţine urme materiale din acea aşezare (nivelul IV), până în perioada elenistică (nivelul III). În această vreme se spune că Bet-Şeanul cu împrejurimile sale („tot Bet-Şeanul", kolbet se’an) făcea parte din al cincilea district administrativ al lui Solomon (1 Împăraţi 4:12), iar în timpul domniei lui Roboam (1 Împăraţi 14:25) a fost cucerit de Sheshonq (*ŞIŞAC). Cetatea a fost întemeiată din nou în perioada elenistică, sub numele de Scythopolis, iar mai târziu a făcut parte din *Decapolis.

BIBLIOGRAFIE
A. Rowe, Beth-shan, 1, The Topography and History of Beth-shan, 1930; 2, i, The Four Canaanite Temples of Beth-shan, 1940; vezi de asemenea G. E. Wright, AIA 45, 1941, p. 483-485; G. M. Fitzgerald, Beth-shan, 2, ii, 1930; 3, 1931; ANET, p. 242, 249, 253; J. Knudtzon, Die El-Amarna Tafeln 1, 1907, p. 874 ş.urm., no. 289. 20-2, 1915, p. 1343 (=ANET, p. 489); W. F. Albright, „The Smaller Beth-Shan Stele of Sethos I (1309-1290 BC)", BASOR 125, 1952, p. 24-32; G. Posener în J. Bottéro, Le Probléme des Habiru, 1954, p. 168 (=AAET, p. 255); G. E. Wright, BA 22, 1959, p. 53-56, 65; (cu privire la sicriele antropoide) G. M. Fitzgerald, în AOTS, p. 185-196; EAEHL, 1, p. 207-229.

T.C.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: