Belial



BELIAL. Sensul acestui cuvânt este clarificat în general de context: „fiul lui" sau „omul lui" Belial înseamnă o persoană foarte rea. Cuvântul apare în ebr. în Psalmul 18:4, paralel cu cuvântul „moarte"; de aceea este tradus în rom. „pieire". În literatura din perioada intertestamentală este sinonim cu Satan (scris adesea „Beliar"). Derivarea numelui, însă, este obscură. Textul ebr., cu vocalele masoretice, îl redă beliya’al, şi se pare că derivă de la beli („fără") şi ya’al. („profit, valoare"), aşa încât ar însemna „fără valoare"; această posibilitate este plauzibilă, deşi nu se poate explica modul în care a devenit nume propriu. O serie de cercetători au cercetat cadrul mitologic, de ex. Baalyam („Domnul Mării"), dar nici una dintre sugestii nu a fost convingătoare. O a treia modalitate de abordare este să ignorăm vocalele masoretice şi să derivăm cuvântul de la verbul ebr. bala’ („a înghiţi"); în cazul acesta numele ar descrie în principal Şeolul, locuinţa morţilor, ca fiind „Cel ce înghite" (etimologia cuvântului „infernal" este comparabilă).

Pentru a reda expresiile care conţin termenul ebr. „Belial", traducerile moderne folosesc cuvinte cum sunt „josnic", „fără Dumnezeu", „urâciune".

BIBLIOGRAFIE
D. W. Thomas în Biblical and Patristic Studies in Memory of R. P. Casey 1963, p. 11-19; V. Maag, 7721, 1965, p. 287-299; TDOT.

D.F.P.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: