Baruc



BARUC (ebr. baruk, „binecuvântat").

1. Fiul lui Neriia (Ieremia 36:4) şi frate cu Seraia, intendentul regelui Zedechia (Ieremia 51:59). El a fost un slujitor credincios al profetului Ieremia (36:10), a scris prorociile stăpânului său (36:4, 32) şi le-a citit poporului (v. 14-15). El a fost martor când profetul întemniţat a cumpărat proprietatea familiei sale la Anatot (Ieremia 32). După cucerirea şi jefuirea Ierusalimului, se spune că el a locuit împreună cu Ieremia la Masphatha (Miţpa, Josephus, Ant. 10. 158), dar după omorârea lui Ghedalia a fost arestat pentru că ar fi influenţat plecarea lui Ieremia (43:3). A fost dus împreună cu Ieremia în Egipt (43:6) unde, potrivit unei tradiţii, el ar fi murit împreună cu Ieremia (Ieronim, despre Isaia 30:6). Josephus, însă, dă de înţeles că amândoi au fost duşi prizonieri în Babilon după ce Nebucadneţar a invadat Egiptul în 583 î.Cr. (Ant. 10.182). Josephus spune de asemenea că Baruc provenea dintr-o familie nobilă (vezi Baruc 1:1). Asocierea lui cu Ieremia a avut ca rezultat faptul că numele lui a fost dat la o serie de cărţi apocrife, dintre care remarcăm Apocalipsa lui Baruc, o lucrare de origine probabil ebr. sau aram., din care s-au păstrat versiuni gr. (sec. 2 d.Cr.) şi siriene; Cartea lui Baruc, o carte deutero-canonică găsită în LXX între Ieremia şi Plângeri, din care sunt cunoscute diferite versiuni (lat. şi gnostice); şi restul scrierilor lui Baruc. Tradiţia evreiască (Mid. Rabba, despre Cântarea Cântărilor 5:5) spune că Baruc a fost învăţătorul lui Ezra.

2. Un preot, fiul lui Zabai, care l-a ajutat pe Neemia în lucrarea de reconstruire (Neemia 3:20) şi a fost martor la legământ (10:6).

3. Fiul lui Col-Hoze, un iudeu, tatăl lui Maaseia (Neemia 11:5).

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: