Balaam



BALAAM. Numele Bilam apare de 50 de ori în Numeri 22-24; este menţionat de asemenea în Numeri 31:8,16; Deuteronom 23:4-5; Iosua 13:22; 24:9-10; Neemia 13:2; Mica 6:5. În greaca din NT numele este scris Balaam (2 Petru 2:15; Iuda 11; Apocalipsa 2:14). Albright, în încercarea sa de a data oracolele lui Balaam în secolul al 12-lea, a încercat să explice numele lui ca derivând de la cuvântul amorit Yabilammu, „unchiul (divin) aduce"; totuşi, majoritatea cercetătorilor derivă numele de la cuvântul ebr. bala, „a înghiţi", şi îl compară cu cuvântul arab balam, „mâncău". Considerând că ultimele două consoane reprezintă rădăcina am adică, „naţiune", Apocalipsa 2:6, 15 a tradus numele drept *Nicolae, „cel care înfrânge o naţiune".

Tatăl lui Balaam se numea Beor, dar există obiecţii serioase împotriva identificării lui cu Balaam cu Bele, fiul lui Beor, un rege din Edom (Geneza 36:32): Balaam este un ghicitor, Bele este rege; unul trăieşte în Dinhaba, celălalt în Petor (akkad. Pitru, pe Eufrat, la 20 km S de Carchemiş); unul este legat de Edom, celălalt de Moab şi Madian.

Naraţiunea din Numeri 22 este destul de complicată. Balac, regele Moabului, l-a chemat pe Balaam din ţara Amau sau Amae (BASOR 118, 1950, p. 15). Bătrânii lui Madian menţionaţi în v. 4, 7 reprezintă probabil un preludiu la Numeri 31:16; ei nu au nici un rol în povestirea care urmează. La început Dumnezeu îi interzice lui Balaam să dea curs chemării, dar apoi îi dă permisiunea să plece; totuşi, mai târziu îngerul lui Dumnezeu se opune plecării şi după o încleştare între om, animal şi înger, lui Balaam i se permite din nou să îşi continue călătoria. Desfăşurarea povestirii pe planuri diferite este contrară modului în care se povesteau întâmplările în Orientul antic. Autorul vrea să captiveze atenţia ascultătorilor, pentru care sosirea unui vrăjitor (Iosua 13:22), ale cărui *blesteme puteau avea un efect fatal asupra viitorului Israelului, reprezenta un pericol de moarte. Credinţa în acţiunea magică a blestemelor (cf. Textele execrative egiptene, ANET, p. 328 ş.urm.) era răspândită, dar cei care se închinau cu credinţă Domnului aveau încredinţarea că Dumnezeu poate transforma un blestem omenesc într-o binecuvântare; Psalmul 109:28, cf. 2 Samuel 16:12; 1 Cronici 4:9-10; Proverbe 26:2; Potrivit cu Deuteronom 23:5 şi Neemia 13:2 tocmai aceasta s-a întâmplat cu blestemele lui Balaam şi întâmplarea din Numeri 22-24 ilustrează credinţa Israelului că atâta vreme cât se află sub protecţia Domnului nu trebuie să se teamă de nici un blestem omenesc şi de nici o altă formă de magie. De aceea, atât Balac cât şi Balaam sunt ridiculizaţi, acesta din urmă mai ales în episodul cu măgăriţa.

Oracolele lui Balaam, incluse într-o formă poetică similară cu cea din 2 Samuel 23:1-7, prezic măreţia viitoare a Israelului sub conducerea lui David, care este prevestit prin steaua care răsare din Iacov (24:17). Întrucât există o legătura foarte puternică între naraţiunea în proză şi oracolele în poezie, pare improbabil ca oracolele să fi fost mai vechi decât naraţiunea în proză. Întreaga întâmplare se încadrează mai bine în timpul lui David, care a supus Moabul (2 Samuel 8:2). În cazul acesta Asur din Numeri 24:22 şi 24 nu indică Imperiul Asirian, ci tribul arab menţionat în Geneza 25:3; cf. Psalmul 83:8.

Deşi Numeri 24:25 pare să indice că Balaam s-a întors în cetatea lui, îl găsim mai târziu (Numeri 31:8,16) printre madianiţi, pe care i-a sfătuit să-i atragă pe israeliţi în cultul lui Baal-Peor (cf. Numeri 25). Din această cauză el a fost omorât de Israel împreună cu regii madianiţi. În NT numele lui este un simbol al lăcomiei (2 Petru 2:15; Iuda 11) şi al participării la închinări păgâne şi la imoralitate (Apocalipsa 2:14).

Un text aramaic fragmentar scris pe tencuiala unui zid din Tell Deir Alla, din valea Iordanului, prin 700 î.Cr. relatează o altă povestire despre Balaam. Aici el este prezentat în legătură cu câţiva zei şi zeiţe a căror voie o comunică unor ascultători nesupuşi. Textul acesta arată faima larg răspândită a ghicitorului.

BIBLIOGRAFIE
M. Burrows, The Oracles of Jacob and Balaam, 1938; O. Eissfeldt, „Die Komposition der Bileam-Erzählung", ZAW 57, 1939, p. 212-241; W. F. Albright, „The Oracles of Balaam", JBL 63, 1944, p. 207-233; A. H. van Zyl, The Moabites, 1960, p. 10-12, 121-125; J. Hoftijzer şi G. van der Koolj, Aramaic Texts from Deir’Alla, 1976.

A. van S.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: