Babel



BABEL (ebr. Babel, „poarta zeului"; vezi şi *BABILON). Numele uneia dintre cetăţile principale întemeiate de Nimrod în câmpia Şinear (Sumer), Babilonul antic. Cetatea este menţionată alături de Erec şi Acad (Geneza 10:10) şi potrivit tradiţiei babiloniene a fost întemeiată de zeul Marduc şi a fost nimicită de Sargon pe la 2350 î.Cr., când acesta a dus pământ din ea ca să întemeieze noua capitală Agade (*ACAD). Istoria construirii cetăţii şi a turnului ei înalt este relatată în Geneza 11:1-11, unde numele Babel este explicat prin etimologie populară bazată pe un cuvânt ebr. similar, balal, care înseamnă „confuzie" sau „amestecare". Babel a devenit în felul acesta un sinonim pentru confuzia cauzată de diferenţele de limbă, care a făcut parte din pedepsa divină pentru mândria arătată de oameni prin construirea turnului.

Până în prezent nu există nici o dovadă arheologică care să confirme existenţa unei cetăţi la Babilon înainte de Prima Dinastie (cca. 1800 î.Cr.), dar tradiţia babiloniană şi un text al lui Sharkalisharri, rege din Agade, cca. 2250 î.Cr., ce menţionează restaurarea de către acesta a templului-turn (zigurat) de la Babilon indică în mod indirect că anterior a existat o cetate sacră în locul acela. Acţiunea lui Sargon ar confirma lucrul acesta. Folosirea lutului ars în loc de cărămizi şi a bitumului în loc de mortar (Geneza 11:3) este atestată din vremuri străvechi. Bitumenul probabil că a fost transportat în jos pe Eufrat de la Hit.

„Turnul Babel", o expresie care nu este găsită în VT, este folosită în mod obişnuit pentru a descrie turnul (migdol) destinat să fie un monument foarte înalt asociat cu cetatea şi închinătorii ei . Se presupune în general că, la fel ca şi cetatea, turnul a fost neterminat (v. 8) şi că era un templu în formă de turn cu mai multe nivele sau un zigurat cu mai multe etaje, formă de construcţie întâlnită pentru prima oară în Statul Babilon la începutul mileniului al 3-lea î.Cr. la elaborarea căreia se plecase de la o platformă pe care se afla un altar înălţat în apropierea templelor principale din cetate (ca şi la Erec şi Uqair). După Sharkalisharri cea mai veche menţionare a ziguratului de la Babilon este în legătură cu restaurarea lui de către Esar-Hadon în 681-665 î.Cr. Acest zigurat a fost numit în sumeriană „Etemenanki" - „Clădirea platformei de temelie a cerului şi pământului" al cărei „vârf ajunge la cer" şi a fost asociat cu templul lui Marduc Esagila, „Clădirea al cărui vârf este (în) cer"- Este foarte probabil că un asemenea edificiu sacru a fost înălţat după un plan de construcţie mai vechi. Turnul a fost grav deteriorat în războiul din 652-648 î.Cr., dar a fost restaurat din nou de Nebucadneţar II (605-562 î.Cr.). Această clădire, din care o parte a fost descoperită de Koldeway în 1899, este cea descrisă de Herodot în vizita sa din cca. 460 î.Cr. şi este discutată într-o tăbliţă cuneiformă datată la 229 î.Cr. (Louvre, AO 6555). Acestea au permis elaborarea unei schiţe aproximative a ultimului turn. Nivelul de bază măsura 90 x 90 m având 33 m înălţime. Pe acesta au fost construite cinci platforme, fiecare înalţe de 6-18 m, cu suprafaţa bazei din ce în ce mai mică. Întreaga clădire era încununată cu un templu în care se credea că zeul coboară pentru a întreţine relaţii cu oamenii. Accesul se făcea pe rampe sau pe scări. Un plan babilonian de mai târziu al unui zigurat cu şapte etaje arată că înălţimea era egală cu lăţimea bazei şi că pe platforma superioară era construit un templu cubic. Printre altele, zigurate au fost găsite la *UR, *EREC, *NINIVE şi în alte părţi din *ASIRIA şi *BABILON, STATUL.

Ziguratul din Babilon a fost demolat de Xerxes în anul 472 î.Cr. şi deşi Alexandru a curăţat molozul cu intenţia de a restaura turnul, restaurarea nu a mai avut loc datorită morţii sale. Cărămizile au fost folosite ulterior de locuitorii din împrejurimi iar în prezent pe locul unde a fost Etemenanki se află o groapă (Es-Sahn), de o adâncime egală cu înălţimea construcţiei originare.

Călătorii din toate epocile au căutat să localizeze ruinele turnului Babel. Unii le-au identificat cu locul descris mai sus, alţii cu rămăşiţele vitrificate ale unui zigurat încă vizibil la Borsippa (mod. Birs Nimrud), la 11 km SSV de Babilon, datând probabil din epoca neo-babiloniană. Alţii plasează turnul biblic la Dur-Kurigalzu (Aqar Quf), la V de Bagdad, dar această cetate a fost construită abia pe la 1400 î.Cr. Singurul lucru care poate fi afirmat cu certitudine este că relatarea din Geneza 11 are toate carateristicile unei relatări istorice demne de crezare despre clădiri care nu mai pot fi localizate.

Unii cercetători asociază visul lui Iacov cu scara şi „poarta cerului" (Geneza 28:11-18) cu un zigurat de felul celui construit cândva la Babel.

Potrivit cu Geneza 11:9, intervenţia lui Iahve la construirea Babelului a dus la încurcarea limbilor şi la împrăştierea oamenilor, posibil în zilele lui Peleg (Geneza 10:25). (*NAŢIUNI, TABELUL; Geneza 10).

Babel, la fel ca şi *Babilonul în tot cursul istoriei sale, a devenit un simbol al mândriei omului şi al căderii sale inevitabile. Din punct de vedere teologic, Babel a fost asociat cu confuzia şi întreruperea părtăşiei dintre oameni şi naţiuni când oamenii şi naţiunile sunt despărţiţi de Dumnezeu. Efectele Babelului urmează să fie inversate în împărăţia de finală a lui Dumnezeu, dar nu există nici o certitudine că *limbile sau vorbirea în limbi din Faptele Apostolilor 2:4 (cf. interpretarea lui Ioel în v. 16-21), care au fost limitate la evrei, la prozeliţi şi la popoare de limbă aramaică sau greacă, au fost altele decât „limbile străine" cunoscute (JTS s.n. 17, 1966, p. 299-307).

BIBLIOGRAFIE
A. Parrot, The Tower of Babel, 1955; D. J. Wiseman, AS 22, 1972, p. 141 ş.urm.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: