Baal



BAAL . Substantivul ebraic ba’al înseamnă „stăpân", „posesor" sau „soţ". Folosit cu sufixe, de ex. Baal-Peor sau Baal-Berit, cuvântul poate să fi reţinut ceva din sensul original; dar, în general, Baal este un nume propriu în VT şi se referă la o anumită zeitate, Hadad, zeul furtunilor la popoarele semitice din V, cel mai important zeu în panteonul canaanit. Nu se ştie exact în ce măsură Baalii locali erau identici sau diferiţi de Hadad. Baal care a fost confruntat pe Muntele Carmel (1 Împăraţi 18) probabil că a fost Melcart, zeul Tirului. Faptul că VT foloseşte termenul la plural (de ex. 1 Împăraţi 18:18) poate sugera că se făcea distincţie între mai mulţi Baali; în orice caz, concepţia păgână despre zeităţi avea un caracter inconstant.

Cultele lui Baal au afectat şi au constituit o provocare la închinarea la Iahve în tot cursul istoriei israelite. Informaţiile limitate despre Baal pe care le avem în VT pot fi completate în prezent cu informaţiile din documentele de la Ras Shamra. Una dintre consoartele lui a fost *Aştarot, o alta a fost *Aşera; iar Baal este numit fiul lui *Dagon. Scrierile acestea îl descriu ca pe un zeu al naturii; miturile îl prezintă în conflict cu moartea, infertilitatea şi apele potopului, conflict din care iese biruitor ca „rege" al zeilor. Iahve a fost „stăpân" şi „soţ" lui Israel şi de aceea ei L-au numit „Baal"; fără vreo intenţie rea - dar fireşte că această practică a dus la confuzie între închinarea la Iahve şi ritualurile lui Baal, astfel încât a devenit neparat necesar ca Iahve să fie numit cu un alt titlu; Osea (2:16) a propus ’is, un alt cuvânt care înseamnă „soţ". Când titlul de „Baal” nu I-a mai fost aplicat lui Iahve, era posibil ca numele personale care încorporau acest cuvânt să fie interpretate greşit. De aceea a existat tendinţa de a înlocui termenul ba‘al din aceste nume cu boşet („ruşine"). Astfel, Iş-Baal şi Merib-Baal (1 Cronici 8:33 ş.urm.) sunt cunoscute mai bine ca Iş-Boşet (2 Samuel 2:8) şi Mefiboşet (2 Samuel 9:6).

Cuvântul Baal apare de asemenea o dată sau de două ori ca nume de bărbat sau ca toponimic (cf. 1 Cronici 5:5; 4:33).

BIBLIOGRAFIE
H. Ringgren, Religions of the Ancient Near East, T. E., 1973, cap. 3; A. S. Kapelrud, Baal in the Ras Shamra Texts, 1952; W. F. Albright, Yahweh and the Gods of Canaan, 1968; N. C. Habel, Yahweh versus Baal, 1964; vezi şi *CANAAN.

D.F.P.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: