Artemis



ARTEMIS. Acesta a fost numele grec al zeiţei identificate cu zeiţa romană Diana din mitologia clasică. Numele Artemis este pregrec. Ea apare pentru prima dată în literatura greacă drept stăpână şi protectoare a animalelor sălbatice. (Cf. W. K. C. Guthrie, The Greeks and their Gods, 1950, p. 99 ş.urm.). În Grecia propriu-zisă ea era venerata ca şi fiică a lui Zeus şi Leto, şi sora geamănă a lui Apolo. Groaza care a cuprins-o când a aflat de durerile avute de mama sa la naşterea ei a făcut-o să aibă aversiune faţă de căsătorie. Ea era zeiţa lunii şi a vânătoarei şi era zugrăvită în general ca o vânătoare, înconjurată de câini. Templul ei din *Efes era una dintre cele şapte minuni ale lumii şi se pare că aici închinarea adusă „zeiţei fecioare" a fost combinată cu un cult al fertilităţii al zeiţei-mamă a Asiei Mici. Templul ei era sprijinit pe 100 de coloane masive, dintre care unele erau sculptate. Potrivit tradiţiei, statuia ei a căzut din cer la Efes (Faptele Apostolilor 19:35) şi se crede că această poveste se referă la un meteorit; Pliniu povesteşte despre o piatră imensă aflată deasupra intrării, despre care se spunea că a fost pusă acolo de însăşi Diana. Venerarea ei era condusă de preoţi eunuci, numiţi megabyzoi (Strabo, 14. 1. 23), iar arheologii au descoperit statui ale ei cu mulţi sâni. Argintarii care făceau mici altare votive, prezentând zeiţa odihnindu-se înconjurată de leii săi, sau poate modele în miniatură ale templului, au provocat răscoala din Efes atunci când Pavel a predicat acolo (Faptele Apostolilor 19:23-20:1). Strigătul lor: „Mare este Diana (Artemis) efesenilorl" (Faptele Apostolilor 19:28, 34) este atestat de o inscripţie din Efes care o numeşte „Artemis cea mare" (CIG, 2963c; Greek Inscriptions in the British Museum, iii, 1890, 481. 324).

Vezi şi *DIMITRIE; Conybeare şi Howson, Life and Epistles of St. Paul, 1901, cap. 16; J. T. Wood, Discoveries at Ephesus, 1877.

D.H.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: