apostazie



APOSTAZIE. În limba gr. clasică apostosia este un termen tehnic pentru revoltă sau trădare politică. În LXX se referă întotdeauna la revolta împotriva lui Dumnezeu (Iosua 22:22; 2 Cronici 29:19), instigată iniţial de Satan, balaurul apostat din Iov 26:13.

În NT există două cazuri în care apare cuvântul grecesc Faptele Apostolilor 21:21 relatează împrejurarea când Pavel a fost acuzat pe nedrept că i-ar învăţa pe evrei să abandoneze Legea lui Moise prin abandonarea circumciziei şi a altor obiceiuri tradiţionale. 2 Tesaloniceni 3:3 descrie marea apostazie care va avea loc simultan sau înainte de arătarea omului nelegiuirii (cf. Matei 24:10-12). Aluzia nu este la infidelitatea politică sau religioasă a iudeilor, ci are în întregime un caracter escatologic şi se referă la „revolta catastrofală finală împotriva autorităţii lui Dumnezeu, care în scrierile apocaliptice este un semn al sfârşitului lumii" (E. J. Bicknell, The First and Second Epistles to the Tessalonians, 1932, p. 74). Poate fi considerat un echivalent terestru al răzvrătirii cereşti din Apocalipsa 12:7-9.

Apostazia este un pericol continuu pentru Biserică, şi NT conţine mai multe avertismente împotriva ei (cf. 1 Timotei 4:1-3; 2 Tesaloniceni 2:3; 2 Petru 3:17). Natura ei este arătată limpede: cădere „de la credinţă" (1 Timotei 4:1) şi „de la Dumnezeul cel viu" (Evrei 3:12). Apostazia creşte în vremuri de încercare grea (Matei 24:9-10; Luca 8:13) şi este încurajată de către învăţătorii falşi (Matei 24:11; Galateni 2:4), care îi abat pe credincioşi de la puritatea Cuvântului cu „o altă Evanghelie" (Galateni 1:6-8; cf. 2 Timotei 4:3-4; 2 Petru 2:1; 2; Iuda 3-4). Imposibilitatea restaurării (reabilitării) după apostazie deliberată este declarată solemn (Evrei 6:4-6-10:26).

BIBLIOGRAFIE
NIDNTT 1, p. 606-611; I. H. Marshall, Kept by the Power of God: A Study of Perseverance and Falling Away, 1969.

A.S.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: