Anticrist, Antihrist



ANTICRIST, ANTIHRIST. Expresia antichristos este întâlnită în Biblie numai în Epistolele lui Ioan (1 Ioan 2:18, 22; 4:3; 2 Ioan 7), dar ideea care stă la baza expresiei este larg răspândită. Probabil că ar trebui să interpretăm sensul prefixului anti ca indicind opoziţie, şi nu o pretenţie falsă, adică, anticristul este cineva care se opune lui Cristos şi nu unul care pretinde că este Cristos. Dacă aşa stau lucrurile, ar trebui să includem în secţiunea „anticrist" unele pasaje din VT cum este Daniel 7:7 ş.urm., 21 ş.urm., şi cele din 2 Tesaloniceni 2 şi din Apocalipsa, pasaje care se ocupă cu opoziţia puternică faţă de Cristos pe care o au forţele răului în zilele de pe urmă.

În scrierile lui Ioan ideea este prezentată ca şi cum ar fi deja bine cunoscută („Aţi auzit că are să vină anticrist", 1 Ioan 2:18). Cu toate că el nu contestă faptul că la sfârşitul vremurilor va apare o creatură malefică, numită „Anticrist", Ioan insistă asupra faptului că există deja o atitudine caracteristică lui anticrist. Da fapt, el poate vorbi despre „mulţi anticrişti" care sunt deja în lume (1 Ioan 2:18). El dă oarecum o definiţie a lui anticrist când spune: „Acela este anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul" (1 Ioan 2:22). Afirmaţia aceasta devine şi mai clară atunci când criteriul este refuzul de a recunoaşte faptul că Isus Cristos vine în trup" (2 Ioan 7). Ioan consideră că este esenţial să vedem în Isus Cristos pe Dumnezeu lucrând pentru mântuirea omului (1 Ioan 4:9 ş.urm.). Când omul tăgăduieşte acest fapt, el nu se face vinovat doar de o eroare doctrinară, ci el subminează însăşi temelia credinţei creştine. El face lucrarea lui Satan prin faptul că se opune lucrurilor lui Dumnezeu. La sfârşitul vremurilor aceasta va caracteriza lucrarea întrupării supreme a răului. Iar cei care la o scară mai mică fac acelaşi lucru în prezent, demonstrează tocmai prin acest fapt că sunt adepţii lui (Satan).

Pavel nu foloseşte termenul „anticrist" ci „omul nelegiuirii", despre care scrie în 2 Tesaloniceni 2:3 ş.urm., dar este dar că se referă la aceeaşi fiinţă. Trasătura caracteristică a acestui individ este faptul că se opune „şi se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau de ce este vrednic de închinare" (v. 4). El pretinde că este Dumnezeu (ibid.). El nu este Satan, dar venirea lui are loc „prin puterea lui Satan" (v. 9). Nu se poate spune că toate lucrurile dificile din acest pasaj au fost clarificate şi, în special, identificarea omului nelegiuirii continuă să fie controversată. Dar pentru scopul nostru, punctele principale sunt suficient de clare. Pavel crede că efortul suprem al lui Satan nu este de domeniul trecutului ci de domeniul viitorului. El nu crede că lumea evoluează treptat spre o stare de perfecţiune, ci el crede că răul continuă să crească până m vremurile de pe urmă. Atunci răul va lansa cea mai mare provocare la adresa binelui, şi această provocare va fi condusă de personajul misterios care îţi datorează puterea lui Satan şi care este instrumentul provocării supreme a lui Satan la adresa lucrurilor lui Dumnezeu. Pavel cunoaşte cu certitudine rezultatul. Cristos 9 va nimici pe omul nelegiuirii „cu suflarea gurii Lui" (v. 8). Încercarea supremă şi finală a lui Satan va fi înfrântă.

Acesta este cu certitudine şi înţelesul, cel puţin în parte, al simbolismului din cartea Apocalipsei. Cercetătorii biblici sunt departe de unanimitate în ce priveşte interpretarea corectă a acestei cărţi, dar aproape toţi sunt de acord că viziunea se referă la lupta finală a forţelor răului împotriva lui Cristos. Uneori acest simbolism se referă direct la Satan. Astfel, „marele balaur roşu" din Apocalipsa 12:3 este identificat direct cu Satan (v. 9). Dar „fiara" din Apocalipsa 11:7 nu este identificată cu Satan. Fiara este în legătură strânsă cu Satan, aşa cum arată lucrările ei. Apar şi alte personaje similare (Apocalipsa 13:11, etc.). Scopul nostru nu este să identificăm aici care dintre ele este anticristul, ci doar să arătăm că şi această carte vorbeşte despre cineva care are putere de la Satan să se împotrivească lui Cristos în zilele de pe urmă. Se poate spune că aceasta caracterizează concepţia creştină despre zilele de pe urmă.

BIBLIOGRAFIE
W. Bousset şi A. H. Keane, The Antichrist Legend, 1896; art. „Antichrist", în EBi; M. R. James, art. „Man of Sin and Antichrist" în HDB, G. Vos, The pauline Eschatology, 1961, p. 94-135; NIDNTT 1, p. 124-126; G. C. Berkouwer, The Return of Christ, 1972, p. 260-290.

L.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: