amulete



AMULETE . Obiceiul de a purta obiecte simbolice pentru vrajă sau pentru protecţie de rău era cunoscut în tot Orientul Apropiat. Asemenea amulete aveau de obicei forma unor ornamente mici, pietre preţioase, sigilii, mărgele, plăci sau embleme, pe care era scris uneori un descântec sau o rugăciune . Evreii erau singurii care condamnau folosirea lor şi Isaia 3:18-23 dă o listă de asemenea bijuterii purtate de femei. Lista acestora include „cutiile cu mirosuri („cutii pentru suflet") şi „amulete" (lehasim - un cuvânt care înseamnă „şoaptă", fie un descântec, fie o vrajă) (Isa, 3:20; cf. Psalmul 58:5; Eclesiastul 10:11; Ieremia 8:17). Prezenţa amuletelor poate fi dedusă în „pietrele scumpe care aduc noroc" (vezi Proverbe 17:8), deoarece se credea că majoritatea pietrelor aveau proprietăţi magice. Astfel, toate pietrele şi inelele folosite ca *sigilii erau considerate amulete (cf. Ieremia 22:24; Hagai 2:23), la fel ca majoritatea podoabelor personale cum au fost cele folosite pentru facerea viţelului de aur (Exod 32:2) sau cele îngropate de Iacov (Geneza 35:4). Distrugerea şarpelui de aramă făcut de Moise este legată de condamnarea folosirii farmecelor (vezi Isaia 3:3); şarpele de aramă a fost distrus după ce a devenit un obiect de închinare superstiţioasă (2 Împăraţi 18:4).

Dovezile arheologice arată folosirea pe scară largă a podoabelor de forma discului solar sau a unei semiluni răsturnate, un simbol al zeiţei Iştar-Astarte, purtat de femei sau de animale pentru a le mări fertilitatea (Judecători 8:21). Figurinele de stil egiptean şi simbolurile de animale şi fructe (ankh, pentru viaţă, ochi sacru) sunt legate în general de fertilitate şi protecţie. Fruntariile dintre ochi (ţoţapot, Exod 13:16; Deuteronom 6:8; 11:18) şi ciucurii (şâşât, Numeri 15:38-39) de la haine erau meniţi să fie o aducere aminte a Legii şi o piedică în calea superstiţiei şi idolatriei, care sunt condamnate (Exod 13:9; Deuteronom 6:8 ş.urm.; Proverbe 3:3). Aceste şnururi purpurii au fost comparate cu şnururile albastre şi roşii folosite de hetiţi ca amulete, iar unii au considerat că şi clopoţeii de la poalele hainei marelui preot aveau un rol similar (Exod 28:33), la fel cum aveau cele purtate de caii din Asiria (cf. Zaharia 14:20). Iuda Macabeul a găsit amulete pe trupurile soldaţilor săi morţi (2 Macabei 12:40), folosite probabil ca *filacterii (grec. phylakterion, „pază"); la fel au ajuns să fie considerate de evreii de mai târziu şi cutiile mici care conţineau un sul mic cu un pasaj biblic, prinse pe uşorii uşii (mezuza; Deuteronom 6:9).

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: