Amon (2)



AMON (2). (În egipt. Amun, „cel ascuns"). Zeu egiptean a cărui natură esenţială este la fel de neclară cum indică numele său. Este asociat adesea cu vântul şi, în anumite forme, întruchipează puterea de generare; a fost important ca zeu al *Tebei, de unde a provenit cea de-a 12-a dinastie de faraoni (1991-1786 î.Cr.). Prin unirea cu zeul-soare Re, zeu regal şi cosmic, sub numele de Amen-Re, (Amun) a devenit zeul suprem. Mai târziu, când dinastia a 18-a tebană a înfiinţat Imperiul Egiptean (1552 î.Cr.), Amun a devenit zeul oficial, „regele zeilor", întrunind multe puteri şi atribute ale acestor zei mai mici, iar preoţii săi au acumulat bogăţii vaste şi pământuri. De aceea, căderea Tebei (No) şi pierderea bogăţiei preoţilor ei în urma cuceririi de către Asiria în 663 î.Cr. a fost aleasă în mod adecvat de Naum (3:8) când a profeţit prăbuşirea Ninivei, care era la fel de puternică. După aceasta, (Amun) şi Teba, care a continuat să fie o cetate sfântă, au redobândit într-o oarecare măsură prosperitatea, dar şi aceasta a fost destinată nimicirii în profeţia lui Ieremia (46:25). (*EGIPT).

K.A.K.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: