ambasador



AMBASADOR (în ebr. mal’ak „mesager"- luş, „traducător"; şir, „a merge"). Termen folosit pentru a descrie delegaţii trimişi la un alt popor în ocazii speciale, de ex. pentru a felicita (1 Împăraţi 5:1; 2 Samuel 8:10), pentru a cere o favoare (Numeri 20:14), pentru a stabili o alianţă (Iosua 9:4), sau pentru a protesta pentru o nedreptate (Judecători 11:12). Fiind de obicei oameni de rang înalt, ambasadorii au ajuns să fie mai des întâlniţi după ce Israelul a stabilit relaţii cu Siria, Babilonul, etc. Ei nu reprezentau persoana suveranului lor şi, în general, nu aveau autoritatea să negocieze (vezi însă 2 Împăraţi 18:17 -19:8). Cu toate acestea, ei erau trataţi cu respect şi singura împrejurare descrisă în Biblie în care au fost maltrataţi a avut ca urmare o pedeapsă aspră (2 Samuel 10:2-5). Cuvântul (gr. presbeuo, „a fi senior") apare în sens metaforic în NT (2 Corinteni 5:20; Efeseni 6:20), fiind apucat reprezentanţilor lui Cristos care proclamă mesajul împăcării prin El. Un termen colectiv (în Romani „solie") apare în Luca 14:32.

J.D.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: