Alfa şi Omega



ALFA ŞI OMEGA. Combinarea primei şi ultimei litere din alfabetul grecesc, care corespunzând literelor alep şi taw din alfabetul ebraic, este folosită numai în Apocalipsa ca un nume pe care şi-L dă Dumnezeu (1:8; 21:6, unde „Alfa şi Omega" este explicat prin expresia paralelă „Începutul şi Sfârşitul") şi Cristos (22:13, unde este folosită aceeaşi paralelă şi expresia complementară „Cel dintâi şi Cel de pe urmă"). În Apocalipsa 22:13, divinitatea Fiului este confirmată prin faptul că I se aplică ceea ce s-a spus despre Tatăl. În fiecare dintre aceste cazuri termenul se referă la activitatea eternă, dinamică şi comprehensivă a lui Dumnezeu sau a lui Cristos în creaţie şi în mântuire; adică, originea, păstrarea şi scopul tuturor lucrurilor se găsesc în Dumnezeire (cf. Romani 11:36). Evreii, grecii şi romanii au folosit literele din alfabet şi ca numere, aşa încât „alfa şi omega" ar putea să exprime foarte bine „cel dintâi şi cel de pe urmă" (cf. Isaia 44:6: „Aşa vorbeşte Domnul: ... „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă"; vezi şi Apocalipsa 2:8).

S.S.S.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: