Alexandru cel Mare



ALEXANDRU CEL MARE. Tânărul rege al Macedoniei a cărui expediţie pan-helenică din anul 336 î.Cr. pentru a-i elibera pe grecii din Asia Mică a dus în mod neaşteptat la prăbuşirea Imperiului Persan. Numai revolta trupelor sale l-a determinat să se întoarcă în India şi a murit în anul 323 în timp ce plănuia cucerirea apusului. Generalii săi au înfiinţat mai multe regate eleniste aliate pentru care domnia lui Irod a constituit epilogul. Probabil că necesitatea şi nu idealismul l-au determinat pe Alexandru să abandoneze izolaţionismul grecilor în favoarea cooperării rasiale. Elenismul a devenit o normă internaţională de civilizaţie. De aici decurge agonia evreilor în perioada macabeană şi tensiunea care a avut loc în preajma răstignirii. De aici decurge şi inspiraţia filozofiilor cosmopolitane care s-au asemănat cu idealurile creştine.

Se presupune că Alexandru este cel la care se face referire în Daniel 8:21; 11:3.

BIBLIOGRAFIE
Aman, Anabasis; Plutarch, Life of Alexander; C.B.Welles, Alexander and the Hellenestic World, 1970; R.L. Fox, Alexander the Great, 1973; J.R. Hamilton, Alexander the Great, 1973; P. Green, Alexander of Macedon, 1974.

E.A.G.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: