Ai
AI. În limba ebraică numele este scris
întotdeauna cu articolul hotărât, ha’ay, „grămada" sau
„ruina". Cetatea este situată la E de Betel şi de altarul pe care Avraam
l-a ridicat (Geneza 12:8) lângă Bet-Aven (Iosua 7:2), la N de Micmaş (Isaia
10:28). Atacul poporului împotriva cetăţii Ai, imediat după prădarea
Ierihonului, a fost respins la început, dar după ce păcatul lui Acan a fost
pedepsit, a fost folosită o stratagemă care a avut succes. Locuitorii din Ai au
fost omorâţi, regele lor a fost executat, iar cetatea a fost arsă şi prefăcută într-un
„morman de dărâmături" (ebr. tel; Iosua 7:1 - 8:29). A devenit o
cetate din ţinutul lui Efraim (1 Cronici 7:28, „Ayyah"), dar după exil a
fost locuită de oameni din seminţia lui Beniamin (Neemia 11:31). Isaia a
descris înaintarea armatelor asiriene spre Ierusalim, trecând prin Ai (Isaia
10:28, „Aiat").
Oraşul modern El-Tell (arab. tall, „morman,
movilă"), la vreo 3 km SE de Betel (Tell Beitin), este identificat de
obicei cu Ai pe temeiuri topografice şi pe baza corespondenţei dintre înţelesul
numelui antic şi al numelui modern. Excavaţiile din 1933-35, conduse de D-na.
J. Marquet-Krause şi cele din 1964-72, conduse de J. A. Callaway, au scos la
lumină o cetate care a prosperat în mileniul al 3-lea î.Cr. Cetatea a avut un
zid puternic şi un templu în care erau vase de piatră şi obiecte de fildeş
importate din Egipt. A fost distrusă în c. 2400 î.Cr., probabil de către
invadatorii amoriţi. Nu au fost găsite urme ale unei ocupări ulterioare, cu
excepţia unei mici aşezări care a folosit ruinele mai vechi în jurul anului
1200-1050 î.Cr. Cei care cred în această identificare au încercat în mai multe
feluri să explice discrepanţa dintre relatarea biblică a cuceririi cetăţii de
către Iosua, şi dovezile arheologice. S-a sugerat că povestirea originală s-a
referit la Betel, dar că a fost adaptată ulterior ca să se potrivească cetăţii
Ai, sau chiar că ar fi fost inventată pentru a explica ruinele masive ca
rezultat al atacului întreprins de eroul Iosua. Nu există nici o dovadă care să
sprijine aceste ipoteze; de fapt, ar fi straniu să atribui prima dată un eşec
eroului. Mai plauzibilă este explicaţia că Ai, cu zidurile sale masive, a fost
folosită ca o fortăreaţă temporară de către populaţia din jur; relatarea
biblică, însă, indică o cetate locuită, având propriul ei rege. Deşi este
posibil ca Ai să fi fost situată în altă parte, nici o soluţie complet
satisfăcătoare nu a fost oferită până acum (pentru problema identificării, vezi
D. Livingston, A. F. Rainey, WTJ 33, pp. 175-188; D. Livingston, WTJ 33, 1970,
p. 20-44; WTJ 34, 1971, p. 39-50). Cetatea de mai târziu (Ezra 2:28; Neemia
7:32) poate fi identificată cu alte locuri din vecinătate. Pentru referiri la
rezultatele excavaţiilor şi pentru soluţii propuse la problemele pe care le
ridică, vezi J. A. Callaway, EAEHL, 1, pp. 36-52; J. M. Grintz, Bib 42, 1961,
p. 201-216.
Ai este de asemenea numele unei cetăţi din Moab (Ieremia
49:3), dar localizarea ei este necunoscută.
A.R.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu