Acuila



ACUILA. Un evreu, lucrător în piele („făcător de corturi", Faptele Apostolilor 18:3), şi soţia sa, prieteni devotaţi ai lui Pavel. Acuila a venit din Pont, dar familia era în Roma când Claudius a dat în cca. 49 d.Cr. edictul de expulzare a evreilor din oraş. Un pasaj obscur din scrierile lui Suetonius (Claudius 25. 4) sugerează că expulzarea a urmat după nişte tulburări cu privire la creştinism în comunitatea evreiască din Roma; şi este foarte posibil ca Acuila şi Prisca să fi fost deja creştini atunci când l-au întâlnit pe Pavel la Corint. El a locuit şi a lucrat împreună cu ei (Faptele Apostolilor 18:1-3; o completare la v. 7, într-un manuscris inferior, adaugă că Pavel a plecat de la ei după ce a avut loc o dezbinare în sinagogă). Fără îndoială că acesta a fost timpul când ei şi-au pus viaţa în joc pentru Pavel (Romani 16:3); s-ar putea, de asemenea, ca ei să fi stârnit interesul apostolului pentru nevoile şi oportunităţile din Roma.

Când Pavel a plecat, ei l-au însoţit până la Efes, unde l-au primit şi l-au ajutat pe influentul *Apolo (Faptele Apostolilor 18:18-20), să ajungă la o credinţă mai deplină. Ei se aflau tot la Efes, şi biserica se întrunea în casa lor, când a fost scrisă 1 Corinteni, şi ei nu i-au uitat pe prietenii lor din Corint (1 Corinteni 16:19 - o observaţie marginală susţine că Pavel era iarăşi oaspetele lor). La scurtă vreme după aceasta, profitând de destinderea relaţiilor cu evreii după moartea lui Claudius, se pare că ei s-au întors la Roma (Romani 16:3). Întrucât 2 Timotei 4:19 arată limpede că ei locuiau din nou în Efes, menţionarea acestei familii a fost un argument important pentru a considera Romani 16 ca fiind o scrisoare separată adresată bisericii din Efes (cf. mai ales K. Lake, EEP, p. 327 ş.urm.); dar forţa acestui argument este redusă de înclinaţia evidentă a lui Acuila şi Priscila de a călători.

Numele lui Acuila este atestat în Pont (cf. MM) - omonimul său, traducătorul, a provenit tot de acolo. Cele mai bune mss arată că Pavel foloseşte numele corect, Prisca, pentru soţia lui, în timp ce Luca foloseşte în mod caracteristic diminutivul Priscila.

Romani 16:3 arată că această familie de evrei călători şi ospitalieri era cunoscută şi îndrăgită în bisericile de ne-evrei, şi tentaţia de a umple golurile din cunoştinţele noastre despre ei s-a dovedit irezistibilă. Faptul curios că Prisca este numită de obicei prima a fost interpretat ca o indicaţie a faptului că ea era o doamnă romană de rang mai înalt decât soţul ei (cf. Ramsay, CBP, 1, p. 637, pentru o analogie contemporană), sau că a avut un loc mai important în biserică. Adevăratul motiv nu poate fi descoperit. Au fost făcute încercări de a urmări întoarcerea lor finală la Roma (vezi Sanday şi Headlam, Romans, p. 418 ş.urm., pentru date arheologice), sau chiar în Pont, ori pentru a arăta că Acuila a fost un membru sau un libert din gens Pontia sau gens Acilia. Deşi unele sugestii sunt atrăgătoare, nici una dintre ele nu este convingătoare; şi mai puţin convingătoare este sugestia lui Harnack care le atribuie lor scrierea Epistolei către evrei, şi care susţine că Prisca a avut rolul conducător în familie.

BIBLIOGRAFIE
A. Harnack, ZNWI, 1900, p. 16 ş.urm.; Ramsay, SPT p. 241,253 ş.urm.

A.F.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: