acceptare



ACCEPTARE. Cuvintele „a accepta", „acceptat", „acceptabil", „acceptare" (sau „a primi", „primit", „vrednic de primit", „primire") traduc o serie de cuvinte evreieşti şi greceşti cu înţeles înrudit. De obicei subiectul este Dumnezeu; obiectul acceptării poate fi jertfa (Psalmul 119:108), rugăciunile (Gn. 19:21), toată viaţa, şi în special persoana celui ce se închină. În opoziţie cu concepţia pagână, doctrina biblică susţine că rugăciunile şi jertfele sunt acceptabile pentru Dumnezeu deoarece persoana omului este acceptabilă. Astfel „Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui - dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere" (Geneza 4:4-5). Acceptarea jertfei lui Abel a fost o mărturie că persoana lui Abel a fost deja acceptată. Prin jertfa sa „el a căpătat mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui" (Evrei 11:4), iar Cain a fost mustrat şi i s-a spus că jertfa lui ar fi acceptată dacă viaţa lui ar fi acceptabilă (Geneza 4:7).

Profeţii din VT au atacat ideea, atât de dragă omului firesc, că Dumnezeu poate fi înduplecat să accepte persoana cuiva prin închinări rituale oferite după toate regulile. Ei au afirmat în repetate rânduri că ordinea divină a fost inversată. Jertfele erau acceptabile numai când persoanele erau acceptabile (Osea 8:13; Maleahi 1:10, 13). Pretutindeni în Biblie este subliniată învăţătura că Dumnezeu nu acceptă persoana omului datorită poziţiei lui sociale sau a importanţei lui. Dumnezeu nu se uită la faţa omului (Galateni 2:6). Aceasta este o virtute pe care trebuie să o imite toţi. Totuşi, abia în urma incidentului cu Corneliu a înţeles Biserica primară adevărul că Dumnezeu nu cere naţionalitatea evreiască, nici tăierea împrejur, ca o condiţie a acceptării de către El (Faptele Apostolilor 10:35).

Binele pe care-l cere Dumnezeu pentru a fi acceptaţi de El nu trebuie să fie mai prejos de perfecţiunea Sa în nici o privinţă. Numai cei care, prin răbdare, persistă în facerea de bine pot revendica viaţa veşnică drept răsplată pentru faptele lor (Romani 2:6-7). Nici un om nu poate face aşa ceva. Toţi oamenii sunt mai prejos de gloria lui Dumnezeu, datorită păcatului (Romani 3:9-23). Numai Domnul nostru este acceptat. Numai El a meritat verdictul lui Dumnezeu: „În Tine îmi găsesc toată plăcerea".

Ezechiel a proorocit că lucrarea lui Dumnezeu va fi cea care îi va face pe păcătoşi acceptabili înaintea lui Dumnezeu (Ezechiel 20:40-41; 36:23-29). Prin includerea în Cristos şi prin darul îndreptăţirii (Romani 5:17) credincioşii sunt acceptaţi de Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu care, prin harul Lui, ne face acceptaţi „în Preaiubitul Lui" (Efeseni 1:6).

D.B.K.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: