Abiatar
ABIATAR. (în ebr. ebyatar,
„părintele excelenţei, părinte înălţat"). Fiu al lui Ahimelec, şi împreună
cu acesta, preot din Nob, a fost singurul supravieţuitor al masacrului pornit
de Saul împotriva familiei lui şi s-a alăturat lui David la Cheila, aducând cu
sine un efod (1 Samuel 22:20-22; 23:6,9). El a ajutat la ducerea chivotului la
Ierusalim şi a fost unul dintre sfetnicii lui David (1 Cronici 15:11; 27:34). A
fost trimis înapoi la Ierusalim împreună cu fiul său Ionatan atunci când David
a fugit, şi a fost însărcinat să apere interesele regelui împotriva lui Absalom
(2 Samuel 15:35 ş.urm. 17:15). La sfârşitul domniei lui David el a conspirat
pentru a-l face pe Adonia rege şi a fost destituit din funcţie de către Solomon
(1 Împăraţi 1-2), punând capăt liniei urmaşilor lui Eli. Mare preot în timpul
domniei lui David, se pare că a avut un rang mai înalt decât Ţadoc (1 Împăraţi
2:35; cf. Marcu 2:26). Nu se ştie cu certitudine dacă a avut un fiu numit
Ahimelec sau dacă cele două nume au fost echivalente în 2 Samuel 8:17; 1
Cronici 24:6. În Marcu 2:26, textul „în zilele marelui preot Abiatar" este
tradus mai corect „în pasajul despre Abiatar", prin analogie cu Marcu
12:26.
A.R.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu